ICCJ. Decizia nr. 1940/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1940/2010
Dosar nr. 1186/33/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 548 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, dispunând anularea hotărârii nr. 5746/2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat, în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940 – din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria – din localitatea de domiciliu Ceheiu, judeţul Sălaj, în localitatea Beiuş, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara anului 1945.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului şi a persecuţiei etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul cauzei, în afară de declaraţiile martorilor, care nu sunt suficiente în opinia sa, nu se află nici un act care să ateste susţinerile reclamantei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor L.A. şi S.P. (f.19-20 – dosar fond), ei înşişi beneficiari ai drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 (f.17-18 – dosar fond), fiind audiaţi şi nemijlocit de instanţa de judecată (f.32-33 – dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice – culminând chiar cu uciderea – la care era supusă populaţia de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940, din localitatea Ceheiu, în care îşi aveau domiciliul, în localitatea Beiuş, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara anului 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască şi să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei nr. 548 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1941/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
