ICCJ. Decizia nr. 1944/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1944/2010
Dosar nr. 2744/54/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 475 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.C., R.M., B.N., S.S., B.S., N.G., N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. şi D.E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Centrul Judeţean Mehedinţi, anulând Decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008 emisă de conducătorul A.P.I.A., în parte, cu privire la art. 1 alin. (2) şi referitor la reclamanţi – funcţionari în cadrul A.P.I.A. Centrul Judeţean Mehedinţi; pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a obligat pârâta A.P.I.A. să menţină salarizarea reclamanţilor, începând cu 1 ianuarie 2008, conform anexei nr. 2 din OG nr. 6/2007, şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele drepturilor băneşti între cele stabilite conform anexei nr. 2 din OG nr. 6/2007 şi cele plătite efectiv conform anexei nr. 3 din OG nr. 6/2007, începând cu 1 ianuarie 2008, în cuantum actualizat la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2) şi (3) şi art. 40 din OG nr. 6/2007.
De asemenea, instanţa de fond a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, reţinând că Decizia nr. 13/2008, prin care s-a luat măsura încadrării şi salarizării reclamanţilor conform anexei nr. 3 din OG nr. 6/2007, nu a fost comunicată acestora; aceasta, apreciază prima instanţă, echivalează cu refuzul soluţionării unei cereri în termen legal, ipoteză reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanţii fiind oricând în termen să conteste actul administrativ de stabilire a salariilor.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursurilor, se arată, în esenţă, că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, care este obligatorie anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 31 din OG nr. 6/2007.
Pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile OUG nr. 89/2007, fără a avea în vedere că reîncadrarea salarială a personalului centrelor judeţene s-a realizat ca urmare a reorganizării Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a criticat soluţia de admitere a cererii de chemare a sa în judecată, susţinând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece intimaţii-reclamanţi sunt în raporturi de serviciu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care de altfel a şi emis Decizia administrativă contestată în cauză.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, aceasta fiind una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii formulate pe calea contenciosului administrativ.
Astfel, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
În speţă, intimaţii-reclamanţi trebuiau să urmeze procedura prevăzută de dispoziţiile art. 31 din OG nr. 6/2007, în vigoare la acea dată, potrivit cărora soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă în baza acestei ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite, iar împotriva soluţiei dată contestaţiei administrative, persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii; de menţionat că, în prezent, deşi textul legal citat a fost abrogat, prin dispoziţiile Legii nr. 330/2009, procedura contestării modului de stabilire a salariilor de bază şi a celorlalte drepturi aferente este aceeaşi, fiind preluată ca atare şi prevăzută de noul act normativ la art. 34 alin. (4).
De asemenea, Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare prevede la art. 7 alin. (1) că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Intimaţii-reclamanţi aveau, aşadar, obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile atât potrivit legii speciale, incidentă în cauză în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, cât şi potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În mod greşit a apreciat, deci, instanţa de fond că, în cauză, nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, pentru că nu a fost comunicată Decizia contestată, deşi reclamanţii nu au formulat nici o cerere pentru efectuarea comunicării şi, în mod necontestat, au luat cunoştinţă individual de consecinţele actului respectiv, prin reducerea cuantumului drepturilor salariale, comunicată la data de 19 martie 2008, astfel cum s-a şi reţinut în considerentele hotărârii atacate.
Este, de asemenea, greşită susţinerea intimaţilor-reclamanţi, potrivit căreia nu aveau obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile, în raport de calitatea lor de funcţionari publici şi de prevederile Legii nr. 188/1999, întrucât prin acest act normativ nu s-a reglementat o procedură derogatorie de la Legea nr. 554/2004 pentru acţiunile în justiţie de natura celei formulate în cauză.
Ca urmare, se constată că reclamanţii au formulat acţiunea fără îndeplinirea procedurii prealabile pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate şi pentru schimbarea încadrării salariale, sesizând direct instanţa de judecată, contrar dispoziţiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, faţă de care nu se mai impune a fi cercetate celelalte critici formulate de recurenţi, Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi, pentru lipsa procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 475 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor C.C., R.M., B.N., S.S., B.S., N.G., N.E., S.G., M.R., S.M., S.E. şi D.E., pentru lipsa procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1941/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1945/2010. Contencios → |
|---|
