ICCJ. Decizia nr. 1945/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1945/2010
Dosar nr. 797/57/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 225/F/CA din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.I.H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, dispunând anularea Ordinului nr. 720 din 22 mai 2009 emis de pârât, reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, precum şi plata către acesta a diferenţei dintre drepturile salariale de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcţia publică şi până la reintegrare şi, respectiv, cele încasate pentru funcţia efectiv deţinută, sub sancţiunea plăţii amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz de neexecutare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 467 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul muncii, familiei si protecţiei sociale, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, s-a desfiinţat funcţia publică de conducere de inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, reclamantului R.I.H. ce ocupa această funcţie fiindu-i acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice până la data de 25 mai 2009, după expirarea acestei perioade urmând a fi eliberat din funcţia publică.
În urma Notei Inspecţiei Muncii privind locurile vacante din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă şi a cererii formulate de reclamant în perioada de preaviz, prin Ordinul nr. 720 din 22 mai 2009 al pârâtului s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului - inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, începând cu data de 22 mai 2009, prin mutarea definitivă pe funcţia publică de conducere Şef Birou - inspector de muncăla Biroul Control relaţii de muncă.
întrucât dispunerea eliberării din funcţie s-a făcut pe motivul prevăzut de art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol impuneau autorităţii publice angajatoare obligaţia de a pune la dispoziţia reclamantului funcţiile publice vacante corespunzătoare pe care acesta să fie transferat în interesul serviciului sau la cerere.
Astfel, reţine instanţa de fond, acceptul reclamantului pentru modificarea raportului său de serviciu nu a constituit o alegere liberă de natură a lăsa fără obiect acţiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamantul justifică în continuare interesul de a obţine anularea ordinului, susţinerile pârâtului fiind nefondate.
în esenţă, arată prima instanţă, temeiul juridic ce a stat la baza ordinului îl constituie OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care la art. III alin. (1) prevede că „funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta precum şi adjuncţii acestuia se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanţei, s-a constatat că această lege de aprobare a O.U.G nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanţei de urgenţă prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie şi prin faptul că ordonanţa conţine la art. III prevederi care aduc atingere funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului.
Devenite parte integrantă a legii de aprobare, dispoziţiile OUG nr. 37/2009 au fost supuse controlului de constituţionalitate, reţinându-se că sunt neconstituţionale, prin modificările aduse de ordonanţă art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, fiind eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de „director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale".
S-a reţinut că soluţia de desfiinţare a acestor funcţii publice şi asigurarea conducerii de către directori coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanţă reprezintă o construcţie juridică deficitară şi confuză care ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" şi a naturii juridice a "contractului de management" astfel că se "afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999 republicată, şi care se reglementează prin lege organică.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate Curtea Constituţională a constatat că prin dispoziţiile sale, OUG nr. 37/2009 exprimă o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul judeţelor, şi pune în discuţie regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice.
Raportat la motivele expuse, instanţa de fond a apreciat ca fiind nefondată excepţia de inadmisibilitate invocată de pârât privind desfiinţarea postului ocupat de către reclamant, în condiţiile în care neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale aplicabile în materie a determinat revenirea la structura organizatorică şi la statul de funcţii existent în perioada derulării raportului de serviciu al reclamantului.
2. Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Social.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 c. proc. civ.
În esenţă, recurentul-pârât a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, pentru că Ordinele ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 467 din 23 aprilie 2009, prin care a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara şi nr. 720 din 22 mai 2009, de modificare a raportului de serviciu, nu au făcut decât să pună în aplicare prevederile imperative ale art. III din OUG nr. 37/2009.
A mai arătat că în temeiul art. IV din OUG nr. 105/1999, funcţiile şi posturile vizate de art. III din OUG nr. 37/2009, „sunt şi rămân desfiinţate", iar deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor, normele constatate neconstituţionale încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 467 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, prin care s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, în temeiul art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatului-reclamant, ocupant al funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, până la data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel a reţinut corect că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare.
Acceptarea tezei susţinute de recurentul-reclamant, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Nici invocarea prevederilor art. IV din OUG nr. 105/2009 nu poate duce la o soluţie contrară celei pronunţate de curtea de apel, pentru că acest din urmă act normativ a fost, la rândul său, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 225/F/CA din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 195/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
