ICCJ. Decizia nr. 2053/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2053/2010
Dosar nr.7926/2/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.A.S. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile acordate prin Sentinţa civilă nr. 340/2004 a Tribunalului Botoşani, acordând un număr de ordine corespunzător lunii aprilie 2008 şi la plata a 20.000 RON, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că Decizia din 27 martie 2008 a C.S.D. prin care s-a emis titlul de despăgubiri în cuantum de 64.572,08 RON a fost comunicată abia la data de 1 iulie 2008, obţinând astfel un număr de ordine mult mai mare decât dacă i se comunica într-un termen rezonabil, respectiv în luna aprilie 2008.
Cât priveşte solicitarea daunelor morale, reclamantul a arătat că a fost nevoit să întreprindă numeroase demersuri pentru a ajunge să fie înscris printre persoanele care solicită despăgubiri şi cu toate acestea, deşi s-a preocupat, are un număr de ordine mult mai mare, fiind nevoit să se deplaseze în mai multe rânduri la Bucureşti, în condiţiile în care are o vârstă înaintată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2439 din 9 iunie 2009 a respins excepţiile de inadmisibilitate şi prematuritate invocate de pârâtă iar pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în contextul în care reclamantul a formulat cererea de opţiune prima dată la 14 iulie 2008, urmare a adresei din 21 mai 2008 a A.N.P.R. prin care îl informa asupra actelor necesare cererii de opţiune, acesta nu putea obţine oricum un număr de ordine în luna aprilie 2008, primind corespunzător un număr de ordine relativ la momentul formulării cererii de opţiune, iar înregistrarea cererii la acest moment nu este imputabilă în totalitate autorităţii, care a comunicat cu întârziere Decizia, cât şi reclamantului, întrucât în lipsa opţiunii acestuia şi a precizării cotei ce-i revine din suma totală, în condiţiile în care erau trecute şi alte trei persoane pe titlul de despăgubire, nu se putea proceda la plata sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul S.A.S., care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt, ajungând la concluzia că nu putea obţine un număr de ordine corespunzător lunii aprilie.
Autoritatea intimată a depus întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului formulat.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, recurentul-reclamant şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut la art. 181 şi art. 182 lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII la data de 14 iulie 2008, când a cerut convertirea titlului de despăgubire - Decizia din 27 martie 2008, în titlu de plată, ceea ce face ca şi numărul de ordine pentru plată să fie corespunzător acestei date.
Oricum, potrivit art. 181 alin. (2) despăgubirea va fi plătită în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare, iar potrivit comunicării din 28 mai 2009, despăgubirile fuseseră plătite abia pentru dosarul de opţiune din data de 26 februarie 2008, în limita disponibilităţilor financiare.
Astfel fiind, în mod întemeiat a reţinut instanţa de fond că autoritatea pârâtă nu putea fi obligată să achite recurentului-reclamant despăgubirile datorate, din moment disponibilităţile financiare erau limitate la plata sumelor corespunzătoare operaţiunilor de la nivelul lunii februarie 2008.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2439 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2050/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
