ICCJ. Decizia nr. 2063/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2063/2010
Dosar nr.794/33/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.C. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 5409 din 12 decembrie 2008, eliberată de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Pârâta C.J.P. Sălaj, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanţei respingerea acţiunii, arătând în susţinerea poziţiei sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuţii etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 456 din 12 octombrie 2009 a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut ca simplul fapt că martorii utilizează noţiunea de "refugiu" nu o îndreptăţeşte pe reclamantă la a beneficia de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, situaţiile enumerate fiind de strictă aplicare.
Astfel, Curtea a făcut demersuri în vederea completării probaţiunii, prin citarea reclamantei la interogatoriu şi a celor doi martori.
Petenta nu a dat curs acestei dispoziţii a instanţei şi nici nu a învederat imposibilitatea sa de prezentare, astfel încât în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 225 C. proc. civ., iar în privinţa martorilor, în condiţiile în care aceştia nu s-au înfăţişat nici după emiterea mandatelor de aducere, fiind depuse la dosar acte medicale care atestă starea de sănătate precară a acestora, Curtea a dat eficienţă prevederilor art. 188 alin. (3) C. proc. civ., luând act de faptul că reclamanta nu a solicitat înlocuirea lor.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta O.C.
Recurenta a reiterat motivele invocate în faţa instanţei de fond.
În plus, a susţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi prin aceea că a interpretat trunchiat prevederile HG nr. 127/2002, susţinând că proba se face doar cu acte oficiale eliberate de către organele competente, or, potrivit art. 4 din acest act normativ "în lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori".
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 28 octombrie 2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 23 noiembrie 2009 prin poştă, potrivit plicului aflat la dosar, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva Sentinţei civile nr. 456 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5520/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
