ICCJ. Decizia nr. 2455/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2455/2010
Dosar nr.1495/1/2010
Şedinţa de la 11 mai 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 558 din 4 februarie 2010, Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1400 din 1 aprilie 2009 prin care, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând acţiunea reclamantei SC „N.P.C." SRL, a obligat-o pe pârâtă să emită autorizaţia de muncă pentru cetăţeanul M.M.A., cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, faptul că criticile de nelegalitate susţinute de recurentă privitoare la faptul că, în cauză nu ar fi fost făcută selecţia legală şi nu ar fi fost făcută dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 7 alin. (1) lit. f) şi i) din OUG nr. 56/2007, sunt nefondate.
În acest sens, Înalta Curte a reţinut că potrivit art. 7 alin. (1) din OUG nr. 56/2007, în vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană publică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice, cu sediul în străinătate, depune o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante şi de un curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu are antecedente penale, că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are cunoştinţe minime de limba română.
Instanţa a constatat că deşi textul de lege cere depunerea CV-ului, nu se poate considera că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege numai pentru faptul că CV-ul are mai puţine date decât cel depus cu ocazia altei solicitări de acordare a autorizaţiei de muncă.
Referitor la neconcordanţa în privinţa posturilor ocupate şi a celor vacante, aşa cum sunt menţionate în organigrama societăţii şi în cererea de acordare a autorizaţiei de muncă, Înalta Curte a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că, în cauză, este vorba despre o eroare materială strecurată în organigrama societăţii, iar în adeverinţa eliberată de AOFM Ilfov se precizează că locurile vacante sunt 6, aşa cum apar şi în anunţul din ziar.
Împotriva deciziei sus-menţionate, la data de 19 februarie 2010, intimata-reclamantă SC N.P.C. SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susţinând că prin Decizia nr. 558 din 4 februarie 2010, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra solicitării privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând cererea în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea urmează să o admită, pentru motivele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Înalta Curte constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de conţinutul acestui articol, în sensul că, prin Decizia a cărei revizuire se solicită instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra solicitării intimatei privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care aceste cheltuieli - astfel cum rezultă din actele dosarului de recurs - au fost şi solicitate şi dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de SC N.P.C. SRL Ilfov împotriva Deciziei nr. 558 din 4 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., schimbă în parte Decizia nr. 558 din 4 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că admite şi cererea de acordare în recurs a cheltuielilor de judecată şi în consecinţă, obligă recurentul Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti la 1000 de RON cheltuieli de judecată, către intimata SC N.P.C. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei arătate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2475/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2451/2010. Contencios → |
|---|
