ICCJ. Decizia nr. 2475/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2475/2010
Dosar nr.1090/36/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 403/CA din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Bucureşti - prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, având ca obiect contestaţie act.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
Acordarea gradului grav de handicap este rezervat numai pentru persoanele ce prezintă complicaţii secundare majore sau ineficienţa hemodializei, ori din actele medicale anexate la dosarul cauzei a reieşit că reclamantul nu se afla în această din urmă situaţie, întrucât procedura de epurare extrarenală a fost eficientă, nu s-au evidenţiat complicaţii majore ale bolii renale de fond sau ale procedurii terapeutice.
Totodată, s-a reţinut că din ancheta socială efectuată de Primăria Medgidia nu s-a evidenţiat pierderea capacităţii de autoservire, mobilizare şi nici necesitatea de supraveghere şi îngrijire permanentă din partea altei persoane, pentru a se justifica însoţitorul personal sau, prin opţiune, indemnizaţia de însoţitor.
Faţă de cele arătate, instanţa a reţinut că în contextul evaluării sociopsihomedicale de către serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC, precum şi a criteriilor medico-sociale avute în vedere de către instituţiile abilitate, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale incidente speţei, astfel că demersul juridic al reclamantului nu se fondează, acţiunea, în totalitatea ei, fiind respinsă în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul D.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a făcut o judecată inegală, luând în considerare numai întâmpinarea formulată de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti - prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
Astfel, a arătat recurentul, conform Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 7008 din 02 iunie 2009 eliberată de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, reclamantul a fost încadrat în grad de handicap grav şi deficienţă funcţională gravă, având dreptul, conform Legii nr. 448/2006 art. 41 alin. (3) şi (4), la primirea unei indemnizaţii lunare pentru însoţitor, conform opţiunii sale.
Recurentul a mai arătat că pentru inducerea în eroare a instanţei de fond, pârâta, în întâmpinare, în mod intenţionat a scos în evidenţă că asistentul personal este una şi aceeaşi persoană cu însoţitorul, demonstrând că nu cunoaşte prevederile Legii nr. 448/2006.
S-a mai subliniat că în motivarea sentinţei atacate instanţa, în mod nefondat, a respins cererea formulată, bazându-se numai pe considerente prevăzute în întâmpinarea pârâtei, „care nu se justifică cu nici o prevedere a Legii nr. 448/2006", după cum urmează:
- instanţa de fond nu a făcut nici o trimitere la vreun articol din Legea nr. 448/2006, prin care să scoată în evidenţă că reclamantul nu are dreptul la indemnizaţie lunară pentru însoţitor, aşa cum a optat;
- motivarea instanţei de fond potrivit căreia reclamantul a solicitat încadrarea într-un grad de handicap este nereală, acesta fiind încadrat în grad de handicap grav şi deficienţă funcţională gravă, conform Deciziei de încadrare nr. 7008 din 02 iunie 2009, încadrare pe care pe care nu a contestat-o;
- din ancheta socială efectuată de Primăria Medgidia a rezultat că reclamantul este incapabil să efectueze anumite activităţi gospodăreşti, că în utilizarea mijloacelor de transport trebuie să fie însoţit de altă persoană, că în activitatea de zi cu zi depinde de îngrijirea şi ajutorul altei persoane, fiind deci necesară supravegherea şi acompanierea permanentă din partea altei persoane, justificându-se prezenţa unui însoţitor permanent.
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Reclamantul, în vârstă de 59 ani, fost locotenent-colonel, are statut de pensionar pentru limită de vârstă şi muncă depusă începând cu 30 iunie 1998, având o vechime de 28 ani ca militar şi beneficiază de protecţia socială oferită de Ministerul Apărării Naţionale pentru cadrele permanente.
În anul 2008 a solicitat încadrarea sa într-o categorie de persoane cu handicap. După actualizarea documentaţiei, examinarea sa de către Serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC, efectuarea unei anchete sociale, evaluarea medicală şi psihologică, prin CH nr. 792 din 19 februarie 2009, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi din subordinea Consiliului Judeţean Constanţa, l-a încadrat în grad grav de handicap, fără asistent personal, cu cod de boală N18 (din CIM), cod de handicap 2 (handicap somatic), certificat cu valabilitate 12 luni, cu diagnosticul: insuficienţă renală stadiul V; hemodializă cronică; HTA secundară renală.
Reclamantul s-a declarat nemulţumit şi a făcut contestaţie în termen, solicitând „ în afara pensiei, o indemnizaţie de însoţitor în cuantum fix, prevăzută pentru pensionarii încadraţi în grad I de invaliditate, conform art. 61 (1) din legea 19/2000".
Comisia Superioară, pe baza analizei întregii documentaţii din dosar, care se afla în evidenţa Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi din subordinea Consiliului Judeţean Constanţa şi în baza Ordinelor nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., a emis Decizia nr. 7008 din 02 iunie 2009, prin care a confirmat concluziile comisiei teritoriale de încadrare în grad grav de handicap, fără asistent personal, cu diagnosticul: Nefropatie glomerurală cronică, insuficienţă renală stadiul V, HTA secundară, anemie secundară, cu acelaşi cod de boală şi cod de handicap, cu motivarea: conform Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Potrivit criteriilor medico - psihosociale stabilite de Legea nr. 448/2008 şi Ordinele Comune nr. 762 şi 1992 al M.M.F.E.S şi M.F.P., încadrarea într-unul dintre gradele de handicap, uşor, mediu sau accentuat, se realizează în funcţie de stadiul insuficienţei renale cronice.
Conform aceloraşi criterii, persoanele cu insuficienţă renală în stadiul de uremie depăşită, deficienţa este variabilă, şi, în consecinţă, pot fi încadrate în grad accentuat sau grav de handicap.
Pentru evaluarea gravităţii gradului de handicap se au în vedere:
- eficienţa metodelor de epurare extrarenală, apariţia de complicaţii specifice
- nefropatiei de fond, patologia indusă de tehnica de epurare extrarenală.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale incidente speţei, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză nu s-au evidenţiat complicaţii majore ale bolii renale de fond sau ale procedurii terapeutice şi nici necesitatea de supraveghere şi îngrijire permanentă din partea altei persoane, pentru a se justifica însoţitorul personal sau, prin opţiune, indemnizaţia de însoţitor.
În aceste condiţii, în raport de afecţiunile reclamantului şi prevederile legale privind stabilirea gradului de handicap, certificatul de încadrare în grad de handicap este legal, după cum şi Decizia nr. 7008/2009.
Înalta Curte mai precizează că persoanele cărora li s-a acordat un grad de handicap beneficiază de drepturile şi accesibilităţile prevăzute în Legea nr. 448/2006, toate persoanele şi autorităţile fiind obligate la respectarea acestora.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că încadrarea în grad de handicap nu constituie o măsură de protecţie socială, pentru persoanele vârstnice, sau aflate într-o altă stare de nevoie, existând alte remedii legislative.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, prin prisma prezentei motivări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I., împotriva Sentinţei civile nr. 403/CA din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2479/2010. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 2455/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
