ICCJ. Decizia nr. 2821/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2821/2010
Dosar nr. 9467/63/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta I.S. a solicitat în temeiul art. 18, art. 19 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâţilor Consiliul Local Craiova şi R.A.A.D.P.F.L. Craiova la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere şi acordarea de despăgubiri în sumă de 100 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de a face.
Prin sentinţa nr. 1din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, s-a aplicat conducătorilor autorităţilor publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiilor, potrivit deciziei nr. 2040 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi s-a respins cererea privind despăgubirile în sumă de 100 lei/zi de întârziere. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constat că pârâtele nu au executat integral dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) raportat la art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe părţile au declarat recurs.
Apreciind că etapa procesuală a recursului este limitată la anumite motive strict prevăzute de lege, instanţa a considerat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar trebui să privească dispoziţii legale care să aibă legătură cu soluţionarea recursului, în contextul acestor limite.
Având în vedere dispoziţiile legale incidente precum şi conţinutul art. 8 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, instanţa de fond a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurenta I.S. nu are relevanţă în soluţionarea cauzei.
Împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta I.S. prin care s-a învederat că în speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/2009 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Cererea, s-a arătat, nu este inadmisibilă, în condiţiile în care nu s-a pronunţat favorabil instanţa constituţională, iar excepţiile de neconstituţionalitate vizează norme legale aplicabile în speţă, care au legătură cu dezlegarea pricinii. Recurentele Consiliul Local Craiova şi RA A.F.L.S. Craiova au invocat aceste temeiuri juridice - art. 8 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 - pentru susţinerea motivelor de recurs, în sensul înlăturării aplicabilităţii dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. (5) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă. (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Instanţa de fond a făcut, prin încheierea pronunţată, o corectă aplicare a prevederilor legale mai sus menţionate, şi a procedând astfel în mod întemeiat la respingerea cererii reclamantei I.S. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale. într-adevăr, deşi în cauză sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este întrunită condiţia cu caracter esenţial prevăzută de art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ, care impune ca excepţia privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Or, se reţine, în cauză, că prin raportare la obiectul şi temeiul juridic al cererii cu care reclamanta a sesizat instanţa de judecată - obligarea pârâţilor Consiliul Local Craiova şi R.A.D.P.F.L Craiova la plata, în temeiul dispoziţiilor art. 18, art. 19 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere şi acordarea de despăgubiri în sumă de 100 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de a face - dispoziţiile art. 8 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale, apreciate de reclamantă ca fiind neconstituţionale, nu au legătură cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 9467/63/2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, anume cu recursul formulat împotriva sentinţei nr. 1 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de I.S. împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.S. împotriva Încheierii din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2823/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
