ICCJ. Decizia nr. 2823/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2823/2010
Dosar nr. 323/35/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta R.N.F. a solicitat ca în temeiul prev. art. 24 alin. (1), (2) şi (3) din Legea 554/2004, să se dispună sancţionarea Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale reprezentat de ministrul muncii în funcţie M.S. cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu data de 15 ianuarie 2010 până la zi şi obligarea la plata în favoarea reclamantei la despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 300 lei RON pe zi de întârziere începând cu data de 15 ianuarie 2010 până la zi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 decembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia irevocabilă nr. 5791/în dosar 565/35/2009 respingând recursul declarat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 102/CA/2009-PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea prin care instanţa a dispus suspendarea executării Ordinului 419 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul muncii, conform căruia funcţia de conducere pe care o ocupa a fost desfiinţată, iar reclamantei i-a fost încetat raportul de serviciu.
Prin Ordinul nr. 1399 din 23 iunie 2009 emis de M.M.F.P.S. Bucureşti s-a dispus suspendarea executării ordinului M.M.F.P.S. Bucureşti privind acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice şi eliberarea din funcţia publică a doamnei R.N., inspector şef al I.T.M. Bihor.
Prin Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de M.M.F.P.S. Bucureşti s-a dispus în temeiul prev. art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 şi art. 97 lit. c) în Legea 188/1999 încetarea raportului de serviciu al doamnei R.N., inspector şef adjunct - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I în domeniul relaţiilor de muncă la I.T.M. Bihor şi începând cu data de 25 mai 2009 trecerea doamnei R.N. pe funcţia publică de execuţie de inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I, la compartimentul control şi relaţii de muncă din cadrul I.T.M. Bihor.
Reclamanta a mai susţinut că prin sentinţa nr. 225 din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar 881/35/CA/2009, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului declarat în cauză prin Decizia 1726 din 25 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosar nr. 172/1/2010 a fost admisă acţiunea reclamantei R.N. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. Bucureşti şi s-a anulat Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de către pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 27/CA/2010-PI din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că M.M.F.P.S. Bucureşti a executat dispozitivul sentinţei nr. 102/CA din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009.
Astfel, instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei formulată în temeiul prev. art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a rămas fără obiect, nepunându-se astfel problema aplicării conducătorului ministerului a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi nici a acordării unor despăgubiri reclamantei.
De asemenea, instanţa de fond a mai apreciat că susţinerea potrivit căreia Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, de trecere a reclamantei într-o funcţie de execuţie, a fost anulat irevocabil prin soluţiile instanţelor judecătoreşti, nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, acţiunea reclamantei vizând sancţionarea persoanelor răspunzătoare pentru nepunerea în executare a unui alt ordin, respectiv Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009.
Împotriva sentinţei civile nr. 27/CA/2010 – PI din 26 aprilie 2010, reclamanta R.N.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că instanţa de fond în mod eronat a interpretat acţiunea formulată ca fiind nefondată raportând-o la prevederile art. 18 din Legea nr. 544/2004 şi omiţând faptul acţiunea care face obiectul acestui proces a fost promovată în temeiul art. 14, art. 15, art. 24, art. 25 din aceeaşi lege, şi se referă la suspendarea executării unui act administrativ - respectiv al Ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii prin care a fost destituită în mod nelegal şi abuziv din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct Relaţii de Muncă pe care o ocupa în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor.
Recurenta mai susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că Ministerul a executat dispozitivul sentinţei 102/CA/2009.
În realitate prin sentinţa civilă nr. 102 ministrul muncii deşi a emis Ordinul 1399 prin care dispunea suspendarea Ordinului 419 din 23 aprilie 2009 a emis, simultan, la aceeaşi data Ordinul 1400 din 23 iunie 2009 prin care în mod abuziv a fost trecută retroactiv cu data de 25 mai 2009 pe o funcţie de execuţie (care urma sa fie redusă ulterior din statul de funcţii) încălcând astfel în mod vădit prevederile Legii nr. 544 art. 17 alin. (5) si (7) potrivit cărora: „suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare pana la expirarea duratei suspendării."
Recurenta mai arată că instanţa a reţinut în mod total greşit fondul problemei deduse judecăţii, deoarece nu a solicitat sancţionarea ministrului pentru nepunerea în executare a Ordinului 419 - prin care fusese destituită abuziv – ci a solicitat sancţionarea pentru neexecutarea unei sentinţe definitive şi irevocabile prin care se dispunea suspendarea ordinului 419, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestui act administrativ.
În fine, recurenta consideră că, după o carieră profesională de 20 de ani în sistemul Ministerului Muncii, în care activitatea sa profesională a fost apreciată la nivel de foarte bine şi excepţional, a fost nedreptăţită într-un mod nepermis de către un sistem pe care l-a servit cu bună credinţă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată: „ În cazul în care termenul pentru executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Prin sentinţa nr. 102/2009 a Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 5971/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 419/2009 prin care funcţia de conducere pe care o ocupa recurenta-reclamantă a fost desfiinţată, iar acesteia i-a încetat raportul de serviciu.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, punând în executare această hotărâre, emite Ordinul nr. 1399/2009 prin care suspendă Ordinul nr. 419/2009.
Or, prin emiterea acestui ordin, pârâtul a executat dispoziţiile sentinţei civile nr. 102/2009.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect şi temeinic a reţinut că cererea reclamantei a rămas fără obiect şi a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, apreciind că soluţia instanţei este legală şi temeinică, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că celelalte critici din recurs se referă la altă cauză.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.F., împotriva sentinţei civile nr. 27/CA/2010-PI din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2825/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
