ICCJ. Decizia nr. 2818/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2818/2010
Dosar nr. 1142/59/200.
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.; a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 70.100 din 02 octombrie 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond şi a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1013 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 70.100 din 02 octombrie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.A. Bucureşti s-a dispus eliberarea reclamantului S.D. din funcţia de director coordonator adjunct (siguranţa alimentelor) al D.S.V.S.A. Caraş-Severin, începând cu data de 02 octombrie 2009, cu aceeaşi dată dispunându-se şi încetarea contractului de management nr. 25 din 25 mai 2009.
împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestuia.
Instanţa de fond a mai reţinut că actul administrativ reprezentat în speţă prin ordinul menţionat se bucură ca orice act administrativ de prezumţia de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul administrativ unilateral reprezentând el însuşi un titlu executoriu.
Cu toate acestea, legea permite suspendarea executării actelor administrative conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii privind suspendarea actului administrativ şi anume: existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, a dispus suspendarea executării ordinului nr. 70.100 din 2 octombrie 2009.
Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.S.V.S.A. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală întrucât în speţă nu au fost îndeplinite cumulativ condiţiile exprese prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitor la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Instanţa fondului sesizată cu cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70.100/2009 emis de recurentul-pârât a admis-o şi a dispus suspendarea până la pronunţarea instanţei de fond.
Motivat, de actele depuse, Curtea de Apel a analizat pe larg condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că în speţă există cazul bine justificat pentru faptul că reclamantul a fost vătămat prin Ordinul în litigiu într-un drept al său prevăzut de lege, prejudiciul material provocat fiind previzibil şi cert, fapt care justifică şi paguba iminentă deopotrivă.
Pe de altă parte, suspendarea executării actului administrativ s-a dispus de instanţă până la judecata pe fond a cauzei care a avut loc. Prin Încheierea nr. 20/2010 instanţa de contencios administrativ a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de intimatul-reclamant în contradictoriu cu recurenta de faţă , vis-à-vis de anularea Ordinului nr. 70.100/2009.
În acest context, recursul de faţă nu mai are interes şi prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de considerentele mai sus invocate, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2816/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2819/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
