ICCJ. Decizia nr. 2914/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2914/2010
Dosar nr.2364/1/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 4439 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de R.M. împotriva deciziei nr. 590 din 3 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa, investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamant, a reţinut că Decizia atacată cu recurs este irevocabilă, fiind o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, prevăzută de lege, iar un nou recurs la recurs, în sistemul juridic românesc, nu este admisibil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând Decizia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A precizat, în motivele de revizuire, temeiul juridic al cererii formulate, respectiv dispoziţiile art. 322 alin. (2), (3), art. 105 alin. (2), art. 106 alin. (1) din C. proc. civ.
A prezentat pe larg situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a precizat că prin hotărârile pronunţate i s-a produs un mare rău, i s-au adus grave prejudicii asupra dreptului fundamental la integritate psihică, fiind în imposibilitate de a replica, de a-şi apăra cauza şi de a desfăşura proceduri în faţa Curţii.
A solicitat anularea deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri aşa cum s-a cerut.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 1 şi pct. 2 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire şi dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Din textul menţionat rezultă că, pentru hotărârile pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus o condiţie generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume aceea că asemenea hotărâri pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai dacă prin recurs se evocă fondul cauzei, în sensul art. 297 alin. (1) din C. proc. civ.
Astfel, potrivit acestui text legal, coroborat cu dispoziţiile art. 316 din C. proc. civ., o instanţă de recurs evocă fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate în cauză de instanţa de fond, precum şi temeiurile de drept existente, schimbând situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost casată ori modificată, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cea dată anterior în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a respins recursul reclamantului ca inadmisibil, soluţionând cauza pe excepţie.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4439 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3651/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
