ICCJ. Decizia nr. 2912/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2912/2010
Dosar nr.9174/1/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 5122 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de S.A.I. împotriva sentinţei nr. 220 din 27 octombrie 2008 şi a încheierii de şedinţă din 8 decembrie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat a reţinut că prin sentinţa nr. 220 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M. şi , în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Instanţa a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile pentru capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a HG nr. 1353/2001 şi a Anexei 41 invocată de Guvernul României şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile pentru restul actelor administrative deduse judecăţii, invocată din oficiu şi , prin urmare, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţi.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2008, ataşată la Dosarul nr. 374/42/2008 reclamanta S.A.I., prin preşedintele acesteia D.M. şi Consiliul de Administraţie format din D.M., P.M. şi N.D., au solicitat instanţei de fond să dispună îndreptarea erorilor materiale din încheierile de şedinţă din data de 21 august 2008, din 15 septembrie 2008 şi din 6 octombrie 2008, precum şi din sentinţa civilă nr. 220 din 27 octombrie 2008.
Prin încheierea din data de 8 decembrie 2008 Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea, reţinând în acest sens, în esenţă, faptul că prin încheierile de şedinţă din data de 21 august 2008, 15 septembrie 2008 şi 6 octombrie 2008, au fost consemnate întocmai cele petrecute în faţa instanţei, iar măsurile luate la aceste termene au fost corecte şi în deplin acord cu prevederile legale.
Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii din data de 8 decembrie 2008 a declarat recurs reclamanta S.A.I., criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat prin Decizia nr. 5122/2009 a reţinut că cererile adresate instituţiilor emitente ale actelor administrative atacate în cauză şi înregistrate la Guvernul României sub nr. 17/2169 din 4 martie 2009 şi 17/4972 din 21 mai 2008, sub nr. 3003 din 3 martie 2008 la Consiliul Judeţean Prahova, sub nr. 3315 din 3 martie 2008 la Instituţia Prefectului Prahova, sub nr. 2553 din 24 martie 2008 la Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sub nr. 660404 din 28 mai 2008 la Ministerul Finanţelor Publice constituie, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, simple solicitări de comunicare a actelor administrative contestate, iar nu dovezi ale îndeplinirii procedurii prealabile.
Instanţa de control judiciar a reţinut că procedura prealabilă este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire in termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii şi cum aceasta nu a fost îndeplinită, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea din acest considerent.
Tot corect a fost soluţionată de către instanţa de judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M., faţă de faptul că acesta nu este emitentul niciunui act administrativ din cele a căror anulare parţială a fost solicitată prin acţiunea introductivă de instanţă, acest pârât neputând fi, obligat la niciuna din pretenţiile formulate de reclamanţi.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din data de 8 decembrie 2008, de respingere a cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierile de şedinţă din data de 21 august 2008, 15 septembrie 2008, 6 octombrie 2008 şi 27 octombrie 2008, precum şi în sentinţa nr. 220 din 27 octombrie 2008, instanţa de control judiciar a reţinut că greşelile materiale care pot fi îndreptate, conform art. 281 din C. proc. civ., sunt greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli, precum şi alte greşeli strecurate în hotărâre, ce pot fi îndreptate din oficiu, sau în urma unei simple cereri.
Noţiunea de greşeala materială are, în sensul textului citat, înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii.
Cum pe calea reglementată de art. 281 din C. proc. civ., nu pot fi îndreptate greşelile de judecată, care privesc fondul pricinii, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie în anulare S.A.I., A.I., I.A., A.N., B.D., B.I., B.D., C.E., C.I., C.D.I., C.M., C.A., C.M., C.S., C.I., D.I., B.E., D.N., D.C., V.Ş., D.M., G.J., G.D., G.C., E.G., I.G., M.N., M.S., N.D., N.M., N.N., N.S., O.V., O.E., P.G., P.M., P.V., S.C., S.M., M.S., Ş.E., Ş.A., Ş.Ş., O.E., Ş.D., R.S., V.G., V.C., Z.I. şi I.G., criticând Decizia pronunţată ca netemeinică şi nelegală .
Contestatorii au invocat prevederile art. 317 şi 318 din C. proc. civ., arătând faptul că hotărârea instanţei este dată cu mai multe erori, că instanţa a omis să analizeze motivele de recurs formulate şi a omis să examineze anumite capete de cerere.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul I, contestaţia în anulare (art. 317-321), cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Întrucât contestatorul nu a indicat motivele contestaţiei formulate în temeiul art. 317 din C. proc. civ. şi constatând că nu sunt incidente în cauză motivele prevăzute de art. 317, Înalta Curte va examina cererea de faţă în raport de dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că nu suntem în prezenţa unei greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Noţiunea de „greşeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greşelile materiale”, conform art. 318 din C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
Verificarea unei astfel de greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Ori, susţinând că instanţa de recurs nu a atribuit unui înscris aflat la dosarul cauzei forţa probatorie arătată, contestatorul invocă aspecte care ţin de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs, prin aprecierea probelor şi prin stabilirea situaţiei de fapt, în raport cu interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile, a înţeles să exercite controlul hotărârii recurate.
Or , aceste aspecte, aşa cum s-a arătat, exced noţiunii de „greşeală materială” în sensul dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.A.I., A.I., I.A., A.N., B.D., B.I., B.D., C.E., C.I., C.D.I., C.M., C.A., C.M., C.S., C.I., D.I., B.E., D.N., D.C., V.Ş., D.M., G.J., G.D., G.C., E.G., I.G., M.N., M.S., N.D., N.M., N.N., N.S., O.V., O.E., P.G., P.M., P.V., S.C., S.M., M.S., Ş.E., Ş.A., Ş.Ş., O.E., Ş.D., R.S., V.G., V.C., Z.I. şi I.G. împotriva deciziei nr. 5122 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4076/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2911/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
