ICCJ. Decizia nr. 3079/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3079/2010
Dosar nr. 645/1/2010
Şedinţa publică de la 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 230 din 5 noiembrie 200, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materiala a instanţei a şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC M.S.C. SRL, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.R.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare acestei instanţe.
Prin Decizia nr. 1842 din 31 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de A.R.R. şi a modificat sentinţa nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti în sensul că a respins excepţia de necompetenţă materială şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M.S.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Buzău - A.J.T. Buzău, SC V.T. SRL Rm. Sărat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, constatând incidente în cauză dispoziţiile art. 164 C. proc. civ. a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 947/42/2009 la Dosarul cu nr. 572/42/2009.
De asemenea, în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2009, instanţa investită cu soluţionarea fondului, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.S.S.I., întrucât rolul acesteia este unul exclusiv tehnic, respectiv de a introduce datele în sistemul operaţional.
Instanţa de fond a arătat că prin Hotărârea din 19 iunie 2008 emisă de Consiliul Judeţean Buzău - Comisia Paritara pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public de persoane în sistem judeţean, traseul Rămnicu Sărat - Câmpulungeanca a fost atribuit operatorului de transport SC V.T. SRL iar reclamanta SC M.S.C. SRL a formulat plângere prealabilă împotriva acestei hotărâri. A mai reţinut instanţa de fond, că prin contractul de asociere încheiat la data de 19 mai 2005 s-a constituit asociaţia de operatori de transport rutier.
Între SC M.S.C. SRL şi SC A. SRL, iar în acest contract s-a menţionat că toţi membrii asociaţiei vor avea aceleaşi drepturi, beneficiind de vechime pe toate traseele care vor fi atribuite asociaţiei.
De asemenea, s-a arătat în considerentele sentinţei atacate, că în urma atribuirii traseului judeţean Rămnicu Sărat - Câmpulungeanca către Asociaţia de operatori de transport formată din SC M.S.C. SRL şi SC A. SRL, licenţa de traseu s-a eliberat numai pentru SC A. SRL, chiar dacă autovehiculele nominalizate ca titulare pentru acest traseu au aparţinut atât lui SC M.S.C. SRL cât şi SC A. SRL, însă, întrucât operatorii de transport nu au solicitat eliberarea licenţei de transport pentru ambele autovehicule, SC M.S. SRL nu a avut licenţă de traseu pentru autovehiculul de rezervă.
Instanţa de fond a mai arătat că, în raport cu prevederile art. 40 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92 din 10 aprilie 2007, licenţa de transport, licenţa de traseu, autorizaţia de transport şi copiile conforme ale acestora, eliberate unui operator de transport sau unui transportator autorizat, nu pot fi utilizate de către alte persoane pentru a executa cu autovehiculele deţinute activităţi de transport public, iar cum SC M.S.C. SRL nu solicitase licenţă pe traseul respectiv pentru autovehiculul de; rezervă, nu a putut efectua serviciu de transport pe acel traseu şi nu a dobândit nici vechimea de traseu.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că la atribuirea traseelor, au fost respectate dispoziţiile legale prevăzute de art. 19-27 din Ordinul din 23 noiembrie 2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii serviciilor de transport public local din 2007 precum şi Metodologia de punctare astfel cum este prevăzută de dispoziţiile Ordinului din 30 ianuarie 2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean.
Împotriva sentinţei nr. 233 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în termen legal A.R.R. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea recurentei pârâte a sumei de 312, 4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la instanţa de fond.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată solicitate, deşi actele justificative privind cheltuielile de transport şi cazare efectuate cu ocazia deplasării la termenele de judecată stabilite de instanţă pentru soluţionarea Dosarului nr. 572/42/2008 au fost ataşate la concluziile scrise înregistrate la 23 noiembrie 2009.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare, fiind irelevantă în consecinţă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul.
În cauză, se constată că prin sentinţa nr. 233 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti-Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal acţiunea reclamantei SC M.S.C. SRL formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Buzău prin A.J.T. Buzău, A.R.R. şi SC V.T. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de fond, deşi a fost investită şi cu cererea pârâtei A.R.R. (formulată oral la termenul de judecată din 18 noiembrie 2009 când s-a dezbătut fondul pricinii şi în scris prin concluziile scrise depuse pentru termenul de pronunţare din 25 noiembrie 2009) de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 312,4 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare ale consilierului juridic la termenele de judecată fixate în litigiu în datele de 12 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009, 18 martie 2009, 15 aprilie 2009, 20 mai 2009 şi 12 octombrie 2009, nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, încălcând astfel principiul fundamental al disponibilităţii în procesul civil. Într-adevăr, potrivit principiului disponibilităţii, consacrat de prevederile art. 129 alin. (6) din C. proc. civ., instanţele sunt obligate să se pronunţe în limitele în care au fost investite prin cererea de chemare în judecată şi prin eventualele cereri incidentale şi accesorii, fiind evident că cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cât şi al părţilor între care se derulează litigiul, este cel fixat de părţi.
În aceste condiţii, fiind îndeplinite condiţiile de acordare a cheltuielilor de judecată suportate în litigiu de pârâta recurentă, se reţine că hotărârea atacată este în parte nelegală şi că recursul este fondat, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în parte a sentinţei nr. 233 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea pârâtei A.R.R. a sumei de 312, 4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 233 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că dispune obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâtei A.R.R. Bucureşti a sumei de 312,4 lei cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3081/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
