ICCJ. Decizia nr. 3078/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3078/2010
Dosar nr. 454/59/2009
Şedinţa publică de la 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 396 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocşa, prin S.C.C.A. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., a anulat cerere decizia de soluţionare a contestaţiei formulată de către reclamant împotriva procesului verbal de constatare întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâtă, înregistrat la 04 februarie 2009 şi în consecinţă a obligat pârâta să analizeze pe fond contestaţia formulată de reclamant împotriva procesului verbal atacat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că toate actele care au fost perfectate în vederea obţinerii vederea obţinerii sumelor de la A.P.I.A., au fost întocmite de M.Ţ. - şef S.C.C.A., in temeiul împuternicirii din 14 mai 2007, împuternicire care a fost emisă şi semnată de către Primarul Oraşului Bocşa.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că prin Decizia nr. 2576857 din 19 iunie 2008 s-a acordat reclamantului suma de 45.937,77 lei, sumă care urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a păşunilor permanente comunale, iar ulterior s-a constatat de către organul de control că această sumă a fost aprobată în mod nelegal.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul a formulat contestaţie împotriva procesului verbal întocmit, iar contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. 500 din 17 martie 2009 fără să fie analizată pe fond, cu motivarea că plângerea a fost depusă de o persoană care nu avea calitate de a contesta.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa de fond a constatat că atât cererea de finanţare, cât şi celelalte înscrisuri în legătură cu accesarea sumei ce face obiectul litigiului au fost semnate de T.M. - şeful S.C.C.A. din cadrul Consiliului Local Bocşa, aceeaşi persoană fiind menţionată şi în cuprinsul procesului verbal de constatare care face obiectul contestaţiei, în baza împuternicirii întocmite la data 14 mai 2007.
Împotriva acestei hotărâri, A.P.I.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că Decizia nr. 5441 din 23 martie 2009 este temeinică şi legală, având în vedere că s-a constatat că datele înscrise de reclamantă în cerere nu sunt reale deoarece nu s-a făcut dovada utilizării suprafeţei de teren declarate conform art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, astfel că toata suma de 45.937,77 lei este neeligibilă.
A mai arătat recurenta că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că S.C.C.A. Bocşa avea competenţa de a reprezenta Consiliul Local Bocşa în relaţia cu A.P.I.A. şi în faţa instanţelor de judecată, iar dna Ţ.M. - Şef S.C.C.A. Bocşa nu avea mandat expres sau procură specială în acest sens.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de către reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocşa împotriva procesului verbal întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâta A.P.I.A.
Instanţa de recurs a constatat că în urma controlului efectuat de D.A.C.I. din cadrul A.P.I.A., a fost încheiat procesul verbal prin care s-a constatat că suma de 45.937,77 lei i-a fost acordată reclamantului în mod nelegal.
Împotriva acestui proces-verbal s-a formulat contestaţie, pe care pârâtul a respins-o prin decizia ce face, de asemenea, obiect al acţiunii de faţă, reţinând că această contestaţie a fost depusă de o persoană care nu are calitate de a contesta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare,competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunţa în acest sens.
Pentru considerentele menţionate,în baza art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, casând sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 396 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Caraş Severin - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3079/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
