ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3005/2010
Dosar nr. 1449/46/2009
Şedinţa publică de la 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 227/F/ Cont din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 059 din 12 februarie 2009 şi nr. 216 din 20 august 2009 emise de C.A.O.P.A.A. şi D.R.A.O.V. A respins cererea de anulare a aceloraşi decizii, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale menţionate a fost soluţionată prin încheierea din 24 septembrie 2009, fiind admisă, astfel încât există autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei a reţinut că prin Decizia nr. 059/2009 s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal emisă antrepozitarului SC C.S. SRL pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aferente titlului VII.
A constatat prima instanţă că motivele invocate de reclamant pentru anularea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal sunt neîntemeiate, deoarece potrivit specificaţiei tehnice de produs aflată la dosarul de autorizare se precizează că determinarea proprietăţilor fizico-chimice se efectuează în conformitate cu standardele privind metodele de analiză a vinurilor, fără a se face referire la operaţiunea de certificare a vinurilor de calitate superioară prevăzute de Legea nr. 244/2002. Prin urmare, a concluzionat instanţa că produsul reclamantei trebuia să fie cel pentru care a obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal şi nu altul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC C.S. SRL, împotriva sentinţei nr. 227/F Cont din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3078/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
