ICCJ. Decizia nr. 3286/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3286/2010
Dosar nr. 452/45/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.A., prin procurator B.V., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa dispunând obligarea pârâtului să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, privind imobilul din Iaşi, judeţul Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că deşi Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, această împrejurarea nu poate constitui un motiv de tergiversare a soluţionării dosarului, în condiţiile în care dreptul la soluţionare într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie atât în procedura prealabilă cât şi în contencios statuat ca atare în Convenţia Drepturilor Omului.
A mai apreciat instanţa fondului că în cauză nu se poate reţine susţinerea pârâtului relativă la incidenţa Legii nr. 554/2004, reclamanta solicitând a fi înaintată întreaga documentaţie unui evaluator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că prin adresa nr. 118073 din 06 ianuarie 2010 Primăria Municipiului Iaşi a adus la cunoştinţă faptul că potrivit actelor de vânzare cumpărare aflate la dosar, întinderea suprafeţei de teren rămase în proprietate este de 473 mp, suprafaţă diferită de cea menţionată în anexa Decretului de expropriere nr. 235/1977, respectiv în cuprinsul art. 1 al Dispoziţiei nr. 1933/2006, aspect comunicat şi reclamantei în vederea clarificării acestuia.
A mai susţinut recurenta că etapa evaluării este condiţionată de completarea dosarului cu documente privind descrierea construcţiei demolate, precum şi de clarificarea aspectelor legate de suprafaţa terenului notificat, urmând ca ulterior dosarul să fie să fie transmis spre evaluare.
S-a mai opinat că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea adresată instituţiei s-a solicitat eliberarea unui act administrativ în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile şi obligatorii emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Starul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului să transmită dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare privind imobilul situat în Iaşi, judeţul Iaşi.
În raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat în mod corect recurentul-pârât să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, aceasta fiind o etapă premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Susţinerile recurentului-pârât în sensul că evaluarea nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la individualizarea imobilului notificat nu pot fi reţinute, datele necesare pentru iniţierea procedurii de evaluare fiind în realitate informaţii pe care le poate obţine şi evaluatorul în teren.
De altfel, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata-reclamantă C.A. a precizat că, ulterior promovării căii de atac, pârâta a înaintata dosarul evaluatorului, la data de 19 martie 2010 fiind predat cu proces - verbal Raportul de evaluare solicitat în aplicarea art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recurentul - pârât a depus concluzii scrise, prin care a învederat de asemenea că, în urma clarificării aspectelor legate de descrierea construcţiilor, dosarul nr. 24159/CC a fost trimis spre evaluare, fiind efectuată şi lucrarea de specialitate, urmând ca acesta să fie supus spre aprobare în vederea emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire în favoarea intimatei - reclamante.
La dosarul cauzei au fost depuse Raportul de evaluare privind imobilul situat în municipiul Iaşi, precum şi procesul verbal de predare - primire a raportului solicitat de pârât în aplicarea art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere situaţia relevată, precum şi documentele ce atestă soluţionarea de către pârât a pretenţiei deduse judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 207/CA din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3288/2010. Contencios → |
|---|
