ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3053/2010
Dosar nr. 846/42/2009
Şedinţa de la 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.D.S. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul din 6 februarie 2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea aplicării prevederilor OUG nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice, a fost aprobată structura compartimentelor şi repartizarea posturilor pe activităţi din cadrul aparatului propriu al ministerului. Urmare a ordinului arătat, la nivelul întregii ţări, Biroul Verificare Achiziţii Publice Secundare POSDRU a fost desfiinţat ceea ce a condus şi la desfiinţarea funcţiei publice de conducere respective, fiind emis Ordinul din 6 februarie 2009 în conformitate cu prevederile OUG nr. 1/2009 şi ale Legii nr. 188/1999.
Împotriva acestor ordine reclamantul a formulat contestaţie, întrucât a trecut de pe funcţia publică de şef-birou, desfiinţată, pe funcţia publică de execuţie, expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1.
Instanţa a reţinut că reclamantului i-au fost aplicate prevederile art. 6 alin. (4) din OG nr. 6/2007 în conformitate cu care funcţionarii publici care ocupă, în condiţiile legii, o funcţie publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică de execuţie deţinută anterior, la care se adaugă indemnizaţia de conducere şi, în situaţia în care salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică de execuţie deţinută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcţiei publice de execuţie aferente funcţiei publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcţii, funcţionarul public va beneficia de acesta.
Instanţa a apreciat că atâta timp cât reclamantului i-a fost repartizată, în momentul ocupării funcţiei de conducere, funcţia de execuţie de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, prevăzută în statul de funcţii aprobat la acea dată, rezultă că nivelul gradului profesional asistent, al funcţiei publice pe care a fost încadrat la momentul trecerii pe funcţia publică de execuţie, a fost stabilit corespunzător nivelului de îndeplinire a condiţiei de experienţă şi vechime în muncă.
Împotriva sentinţei civile nr. 279 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul S.D.S., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a procedat în mod eronat la compararea funcţiei de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare I, deţinută de către reclamant anterior promovării în funcţia de conducere, respectiv funcţia de execuţie de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 pe care recurentul a fost promovat prin concurs în temeiul Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 613 din 2 iulie 2007 cu funcţia de execuţie atribuită la data de 6 februarie 2009 prin Ordinele din 6 februarie 2009, respectiv funcţia publică de execuţie de expert clasa I, grad profesional asistent treapta de salarizare 1, în cadrul DG AMPOSDRU, comparaţie în raport de care instanţa a apreciat că încadrarea făcută de către angajator a fost temeinică şi legală, de natură a răspunde nivelului de îndeplinire a condiţiei de experienţă şi vechime în muncă. Or, anterior trecerii pe funcţia de execuţie de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1, astfel dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009, personal reclamantul a fost încadrat în funcţia publică categoria funcţionar public de conducere, şef birou al B.V.A.P.S., clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, în temeiul Ordinului ministrului muncii, şi protecţiei sociale din 17 noiembrie 2008. În aceste condiţii, raportarea instanţei de fond în ceea ce priveşte legalitatea încadrării la 6 februarie 2009 trebuia să pornească, în mod necesar şi obligatoriu, de la compararea funcţiei deţinută efectiv de reclamant în temeiul Ordinului nr. 1016 din 17 noiembrie 2008. anterior adoptării Ordinelor nr. 72, nr. 75 şi nr. 107 din anul 2009, cu funcţia de execuţie de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare I, acordată efectiv prin ordinele contestate. Pe de altă parte, reţinând şi funcţia de conducere deţinută de către recurent prin Ordinul nr. 613 din 2 iulie 2007, instanţa de fond trebuia să constate şi să aprecieze că la data trecerii pe o funcţie inferioară cu consecinţa diminuării drastice a drepturilor salariale nivelul real de îndeplinire a condiţiei de experienţă şi vechime în muncă trebuia apreciat la nivelul funcţiilor de conducere deţinute anterior, începând cu 17 noiembrie 2008, şi nu la nivelul funcţiei de execuţie de expert clasa I. grad profesional asistent, treapta de salarizare 1, deţinută anterior promovării în funcţia de conducere la 2 iulie 2007.
S-a mai precizat că prima instanţă, în ceea ce priveşte aprecierea textelor de lege invocate în susţinerea contestaţiei, nu a fost preocupată de modul în care s-a tăcut aplicarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar. Or, se constată că la data adoptării Ordinului nr. 75/2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, in anexa nr. 2 privind repartizarea posturilor şi a personalului pe compartimente în cadrul structurii DG AMPOSDRU, la poziţiile 12 şi 27 existau posturi vacante susceptibile de a fi ocupate de către reclamant în condiţiile reglementate de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 1/2009.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică şi legală. în subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, urmare emiterii Ordinului nr. 40 din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale prin care raportul de serviciu al reclamantului a încetat începând cu data de 11 ianuarie 2010, prin acordul părţilor.
Prin concluziile scrise, depuse pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a solicitat, în raport de împrejurarea încetării raporturilor de serviciu dintre părţi începând cu data de 11 ianuarie 2010, admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii în parte a acţiunii în contencios administrativ, cu consecinţa: anulării Ordinelor nr. 75 şi nr. 107 din 6 februarie 2009; repunerii reclamantului în situaţia anterioară materializată prin obligarea intimatului pârât la trecerea recurentului într-o funcţie echivalentă funcţiei deţinute anterior emiterii ordinelor contestate, respectiv a funcţiei de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare II, începând cu data de 6 februarie 2009 şi până la data încetării raporturilor de serviciu, respectiv 2 ianuarie 2010, cu obligarea la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de munca; obligării intimatului pârât la plata tuturor drepturilor salariale, respectiv a indemnizaţiei de conducere, recalcularea stimulentelor, plata sporului de 75% din salariul de bază acordat în temeiul art. 3 din Hotărârea nr. 170 din 9 martie 2005 şi art. 2 din Hotărârea nr. 595 din 13 mai 2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 pentru stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, începând cu data de 6 februarie 2009 şi până la data încetării raporturilor de serviciu, respectiv 11 ianuarie 2010, actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii acestor drepturi şi până la data efectivă a plăţii, calculate corespunzător funcţiei la care legal reclamantul avea dreptul urmare a repunerii în situaţia anterioară.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul nr. 1016 din 17 noiembrie 2008 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse reclamantul a fost numit, începând cu data de 17 noiembrie 2008. în temeiul prevederilor art. 100 alin. (1) lit. d) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţia publică de conducere de şef birou, expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, al Biroului Verificare Achiziţii Publice Secundare din cadrul Direcţiei Contractare, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. cu un salariu de bază lunar de 2290 lei (care include şi majorarea de 75% acordată personalului cu atribuţii în procesul de gestionare a asistenţei financiare nerambursabile comunitare), la care s-a adăugat indemnizaţia de conducere în procent de 25% şi sporul de vechime în muncă în procent de 5%.
Prin Ordinul nr. 75 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale s-a aprobat, începând cu data emiterii ordinului, structura organizatorică şi repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Ulterior, prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, s-a dispus, cu data emiterii ordinului, trecerea reclamantului - în conformitate cu prevederile art. 4 din OUG nr. 1/2009 coroborat cu prevederile art. 100 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - din funcţia publică de conducere de şef birou - expert clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 al Biroului Achiziţii Publice Secundare din cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de management Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe funcţia publică de execuţie de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1 în cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane cu un salariu de bază lunar de 1.092 lei, la care se adaugă sporul de vechime în muncă în procent de 5%. În fine, prin Ordinul nr. 40 din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale s-a constatat, urmare acordului părţilor, încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului cu intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sistemul bugetar, aprobată prin Legea nr. 145/2009:
„(1) Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.
(2) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
(3) În situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobate potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcţia de conducere la nivelul funcţiei de execuţie avute de acesta".
Recursul reclamantului nu este lipsit de obiect, aşa cum susţine intimatul, împrejurarea că la 11 ianuarie 2010 raportul de serviciu al recurentului a încetat prin acordul părţilor prezentând relevanţă numai sub aspectul modului de soluţionare a pretenţiilor reclamantului de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
Pe de altă parte, se reţine, din probatoriul administrat în cauză, că sunt întemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamantul S.D.S., întrucât trecerea sa, urmare reorganizării, de pe funcţia publică de conducere de şef birou - expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 al Biroului Achiziţii Publice Secundare din cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe funcţia publică de execuţie de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1 în cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 4 din OUG nr. 1/2009, care impuneau ca trecerea persoanelor care au deţinut anterior funcţii publice de conducere în instituţiile şi autorităţile publice supuse restructurării să se facă pe funcţia publică de execuţie pe care era încadrată persoana care a ocupat funcţia de conducere respectivă, anterior reorganizării. Intimatul a nesocotit, pe de altă parte, cu prilejul adoptării Ordinului nr. 107/2009, însăşi dispoziţiile actului administrativ în executarea căruia a fost emis şi care este legal, respectiv ale Ordinului nr. 75 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale prin care s-a aprobat structura organizatorică şi repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, care prevedea la anexa nr. 2 punctul VI. 1.1 (Compartimentul Verificare Tehnică Operaţiuni şi Monitorizare Proiecte), poziţia 44, funcţia publică ocupată de reclamant, aceea de expert principal treapta 2.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs invocate de reclamant şi că este nelegală şi netemeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de S.D.S. împotriva sentinţei nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantului şi a obligării pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale la modificarea Ordinului nr. 107 din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe funcţia publică de execuţie de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, pe perioada 6 februarie 2009 - 11 ianuarie 2010, precum şi la plata către reclamant a diferenţei drepturilor salariale cuvenite, pentru aceeaşi perioadă, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii. Vor fi respinse celelalte capete de cerere din acţiunea reclamantului ca neîntemeiate. Ordinul nr. 75/2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, fiind emis cu respectarea prevederilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.D.S. împotriva sentinţei nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului şi în consecinţă:
Obligă pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să modifice Ordinul nr. 107din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe funcţia publică de execuţie de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a diferenţei drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 6 februarie 2009 şi până la 11 ianuarie 2010, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.
Respinge celelalte capete de acţiune ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3166/2010. Contencios. Acţiune în... → |
|---|
