ICCJ. Decizia nr. 345/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 345/2010
Dosar nr. 29931/3/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.V., să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce-l priveşte pe pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, în urma verificărilor efectuate la cererea numitului B.G., sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său, a rezultat că pârâtul a desfăşurat, în calitate de angajat al fostei securităţi, activităţi de natură a suprima drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare.
Tribunalul Bucureşti, prin încheierea pronunţată în data de 5 decembrie 2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi înaintarea acesteia la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1482 din 7 aprilie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul G.V. şi intervenientul B.G.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, la data de 17 noiembrie 2008, s-a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenient, a numitului B.G.
Din cuprinsul înscrisurilor analizate, respectiv, nota de interceptare a corespondenţei „candidatului la recrutare" Surugiu Constantin, precum şi „nota pentru buletin" (ce se regăseşte în dosarul de urmărire informativă a unei persoane semnalată pentru manifestări negative), a reieşit că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securităţi.
În plus, prima instanţă a considerat inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de B.G., reţinând caracterul special al dispoziţiilor OUG nr. 24/2008 şi scopul acestora.
Împotriva sentinţei mai sus menţionată, a declarat recurs intervenientul B.G., care a solicitat despăgubiri morale şi materiale de 20.000 lei de la fiecare din cei doi lucrători ai Securităţii arătaţi în cerere: V.G. şi I.R. care l-au torturat timp de mai mulţi ani şi au dat ordin în acest sens subalternilor, care i-au distrus sănătatea, fără a avea un mandat de arestare sau o hotărâre judecătorească.
Analizând sentinţa atacată, în raport de susţinerile părţilor, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului.
Instanţa de control judiciar apreciază că sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., întrucât instanţa a cărei hotărâre a fost recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, după cum se va releva în continuare.
În primul rând, trebuie remarcat faptul că există o contradictorialitate între minuta hotărârii şi dispozitivul acesteia.
Astfel, minuta sentinţei – aflată la fila 2 dosar C.A.B. – precizează următoarele: „Admite acţiunea. Constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul G.V.".
Dispozitivul sentinţei - aflat la fila 25 dosar CAB – arată: „Admite acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., …., în contradictoriu cu pârâtul G.V. ... şi intervenientul B.G.…", fără a indica constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Or, art. 258 alin. (1) C. proc. civ. precizează că, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii… "Dispozitivul" la care se referă textul, este soluţia pe scurt la care au ajuns judecătorii, minuta.
Folosirea acestei expresii se explică prin aceea că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta, ceea ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar constată că există o contradictorialitate între dispozitivul sentinţei recurate şi considerentele acesteia.
Mai precis, deşi judecătorul fondului nu s-a pronunţat în dispozitiv cu privire la cererea de intervenţie, totuşi, în motivarea sentinţei a fost considerată cererea de intervenţie inadmisibilă.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, dar şi dispozitivul.
Aşadar, constituie o obligaţie pentru judecător ca hotărârea pronunţată să fie motivată, în sensul dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, este necesar ca instanţa de judecată să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de faţă.
Mai exact, prima instanţă nu s-a pronunţat în minută sau în dispozitiv cu privire la cererea de intervenţie formulată de B.G., însă, a considerat în motivarea sentinţei că cererea de intervenţie este inadmisibilă.
Or, potrivit art. 258 alin. (3) C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii, niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
În cauza de faţă, prin dispozitivul hotărârii, judecătorul era obligat sa rezolve concret toate cererile formulate de părţi, iar nu să se pronunţe selectiv doar asupra unora dintre ele.
Mai precis, este vorba despre cererea de intervenţie formulată de B.G., asupra căreia judecătorul fondului nu s-a pronunţat nici în minuta hotărârii, nici în dispozitivul acesteia.
Or, o asemenea cerere a fost depusă de numitul B.G. în dosarul Tribunalului Bucureşti (fila 51), dar şi în dosarul Curţii de Apel Bucureşti (fila 4): în esenţă, petentul solicită despăgubiri materiale şi morale.
Cert este că intervenientul a fost citat pentru ultimul termen de judecată (07 aprilie 2009), când s-a prezentat şi a solicitat instanţei admiterea acţiunii şi acordarea de despăgubiri materiale şi morale (fila 24 dosar CAB).
Aşadar, văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul B.G. împotriva sentinţei civile nr. 1482 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3314/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3589/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
