ICCJ. Decizia nr. 3293/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3293/2010
Dosar nr. 2960/54/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin deciziei nr. 3.994 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâţii P.O. şi P.M.O., împotriva sentinţei nr. 909 din 9 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, a fost modificată sentinţa atacată, pe fondul cauzei respingându-se acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţă a reţinut că cele două componente constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG nr. 6/2007.
S-a mai reţinut că modalitatea de stabilire a salariului funcţionarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul general stabilit de statut, Legea nr. 188/1999 neprevăzând criterii concrete de determinare a drepturilor băneşti solicitate.
Instanţa de recurs a apreciat că reclamantul este în imposibilitate de a realiza o creanţă al cărui cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoaşterea vocaţiei la acordarea drepturilor în speţă ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final, punerea în executare. Totodată, o eventuală cuantificare de către instanţă, în raport cu diferite criterii, ar reprezenta o nesocotire a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire E.C.G., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., acesta susţinând, în esenţă, că aceleaşi drepturi salariale au fost solicitate şi de colegii săi, funcţionari publici din cadrul P.M.O., cererile de chemare în judecată fiind admise de către Curtea de Apel Craiova, situaţie care a condus la existenţa unor hotărâri potrivnice date de aceeaşi instanţă.
În sensul celor susţinute revizuentul a invocat Decizia nr. 3.170 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.
Prin Decizia nr. 86 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de E.C.G. în contradictoriu cu intimaţii P.O. şi P.M.O. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, reţinând incidenţa art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi împrejurarea că prin cererea de revizuire s-a invocat contrarietatea a două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova.
Analizând cererea de revizuire, astfel cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuentul E.C.G. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform căruia:
„Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă"
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între Decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuentă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat".
Se constată că, într-adevăr, ambele dosare în care au fost pronunţate cele două hotărâri judecătoreşti au ca obiect acordarea în favoarea reclamanţilor, funcţionari public, a drepturilor salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Înalta Curte constată însă că părţile din dosarul în care a fost pronunţată Decizia nr. 3.170 din 25 iunie 2009 nu sunt aceleaşi cu părţile din dosarul în care a fost pronunţată Decizia nr. 3.994 din 14 octombrie 2009, a cărei revizuire se cere.
Astfel fiind, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii referitoare la identitatea de părţi din dosarele în care au fost pronunţate hotărârile criticate pentru contrarietate, urmând ca cererea de revizuire să fie respinsă în consecinţă.
Independent de aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluţiile diferite pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze având obiect identic şi care comportă soluţii unitare reprezintă o situaţie de practică contradictorie la nivelul instanţei respective necesar a fi reglată prin mecanismele procedurale existente, situaţie care însă nu poate fi rezolvată pe calea revizuirii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de E.C.G., împotriva deciziei nr. 3.994 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3277/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3294/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
