ICCJ. Decizia nr. 3624/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3624/2010
Dosar nr. 4791/83/2009
Şedinţa publică de Ia 19 august 2010
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4791/83/2009 creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A prin D.R.D.P.C., în contradictoriu cu debitoarea SC F.C. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză sa emită o ordonanţa de plata prin care să oblige debitoarea la plata sumei de 1855,89 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, penalităţi de întârziere de 0,05% pe fiecare zi de întârziere; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că împreună cu pârâta a încheiat contractul din 7 octombrie 2005 având ca obiect acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 57,25 mp, reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului la D.N. 19 A Km 60+400 STG, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract.
În baza acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi pe seama debitoarei dintre care facturile din 3 noiembrie 2008 şi din 1 octombrie 2007 nu au fost achitate.
Conform art. 8 din contract „neplata în termen a obligaţiei de plată duce la perceperea de penalităţi în cuantum de 0,05 pe fiecare zi de întârziere.
Creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă instanţa urmează să dispună emiterea unei ordonanţe pentru somaţie de plată pe seama debitoarei. În drept a invocat OUG nr. 119/2007 şi art. 274 C proc. civ. Prin sentinţa civilă nr. 134/ CA din 25 februarie 2010 Tribunalul Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând în esenţă că pretenţiile reclamantei derivă dintr-un contract comercial, iar valoarea litigiului este sub 100.000 lei.
La rândul ei şi Judecătoria Satu Mare prin sentinţa civilă nr. 2.849 din 28 aprilie 2010 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale, cum este creditoarea din prezenta cauză, se soluţionează pe fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 220/CA/2010-PI- din 21 iunie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele:
Contractul din 7 octombrie 2005 încheiat între părţi are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 57,25 mp, reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 57,25 mp, reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului naţional.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Judecătoria Satu Mare, având în vedere următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale se soluţionează pe fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prevede că „sunt asimilate actelor administrative, (.) şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- în speţă, contractul din 7 octombrie 2005 încheiat între părţi are ca obiect acordarea de către administratorul drumului, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 57,25 mp, reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A, în schimbul achitării de către utilizator a tarifului prevăzut în contract, astfel că cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 57,25 mp, reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului la D.N. 19A are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a terenului reprezentând zona drumului naţional.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.C. şi SC F.C. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3664/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
