ICCJ. Decizia nr. 3277/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3277/2010
Dosar nr. 6146/2/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3.982 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 reclamantul avea obligaţia de a timbra cu câte 4 lei capetele de cerere privind anularea actelor administrative, iar potrivit lit. e) a aceluiaşi text de lege cu 10 lei capătul de cerere privind suspendarea.
S-a mai reţinut că deşi pentru termenul din 18 noiembrie 2009 reclamantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 18 lei şi 0,6 lei timbru judiciar, acesta nu a depus dovada achitării acesteia şi nici nu a formulat o cerere de reexaminare a taxei stabilite în sarcina sa, în conformitate cu prevederea art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.C., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre judecare primei instanţe.
A susţinut recurentul că la data de 17 noiembrie 2009 a fost trimisă prin fax adresa cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 18 lei şi timbrul judiciar, respectiv O.P. din 17 noiembrie 2009, această adresă fiind trimisă şi prin F.C. la aceeaşi dată, astfel încât în cauză nu poate fi aplicată sancţiunea anulării acţiunii, ca netimbrată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin. (2) al aceluiaşi text de lege stipulând că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit cu anularea cererii sau acţiunii.
În cauza de faţă se constată că reclamantul a fost citat pentru termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 18 lei şi 0,6 lei timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. e) şi m) din Legea nr. 146/1997, instanţa fondului aplicând sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în sensul anulării acţiunii formulate ca netimbrată, urmare a constatării neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit.
Prin recursul declarat s-a susţinut însă că dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost transmisă prin fax la data de 17 noiembrie 2009, aşadar anterior termenului de judecată la care cauza a fost soluţionată în sensul anulării acţiunii ca netimbrată, recurentul depunând la dosarul de recurs dovada transmiterii prin fax, la data precizată de acesta, a O.P. - ului din 17 noiembrie 2009 (file dosar de recurs).
S-a mai susţinut de asemenea că documentele în speţă au fost trimise şi prin F.C., acestea regăsindu-se la dosarul de fond, fiind însă înregistrate la data 18 noiembrie 2009, ora 12:50.
În atare condiţii, cum reclamantul a făcut dovada îndepliniriiobligaţiei de plată până la termenul stabilit, transmiţând prin fax la data de 17 noiembrie 2009 instanţei de fond O.P. - ul din aceeaşi dată, în speţă nu se poate reţine incidenţa art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Ca urmare, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa ce a fost pronunţată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C.C., împotriva sentinţei civile nr. 3.982 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3293/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
