ICCJ. Decizia nr. 3312/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3312/2010
Dosar nr. 2434/2/2009
Şedinţa publică de la 23 iunie 2010
Asupra excepţiei invocate din oficiu;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 martie 2009, reclamanta D.I.T.L. Sector 3 Bucureşti a solicitat anularea Deciziei nr. 61 din 15 decembrie 2008 a Directorului Camerei de Conturi Bucureşti şi a încheierii din 24 februarie 2009 emisă de C.S.C. din cadrul Curţii de Conturi a României.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în raportul de control intermediar întocmit de reprezentanţii Camerei de Conturi Bucureşti la 28 noiembrie 2008 s-au constatat unele abateri financiar-contabile şi în baza acestor constatări s-a emis decizia nr. 61 din 15 decembrie 2008 a Directorului Camerei de Conturi Bucureşti.
Reclamanta a mai arătat că întâmpinarea formulată împotriva acestei decizii a fost nelegal respinsă prin încheierea din 24 februarie 2009 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României în baza unui act normativ nepublicat în M. Of. şi deci impozabil.
Prin sentinţa civilă nr. 3669 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Instanţa de fond a respins motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la temeiul de drept al Deciziei nr. 61 din 15 decembrie 2008, emisă în baza Instrucţiunilor din 12 noiembrie 2008, care nu au fost publicate în M. Of. al României.
Astfel, s-a avut în vedere că aceste instrucţiuni nu au prevăzut o procedură de valorificare a actelor de control întocmite în trimestrul IV al anului 2008, stabilind numai aplicabilitatea anumitor norme procedurale emise în baza actului normativ în vigoare la momentul aprobării Programului de control financiar pe anul 2008, respectiv Legea nr. 94/1992.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta D.I.T.L. Sector 3 Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi să se constate că Decizia nr. 61 din 15 decembrie 2008 este lipsită de temei legal, fiind emisă în baza unui act normativ care nu a fost publicat în M. Of. al României.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia Camerei de Conturi Bucureşti are ca bază legală Instrucţiunile din 12 noiembrie 2008, care nu-i sunt opozabile şi aplicabile, deoarece nu au fost publicate în M. Of., Partea I, aşa cum prevede imperativ art. 12 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi nu au fost supuse prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 61 din 15 decembrie 2008 emisă de Camera de Conturi Bucureşti, întocmită în baza raportului de control intermediar din 2008, ca urmare a controlului efectuat la D.I.T.L. Sector 3 Bucureşti.
Cum decizia contestată a fost emisă de o autoritate administrativă constituită la nivelul municipiului Bucureşti, se constată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă materială cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Cererea recurentei-reclamante de a fi anulată şi încheierea din 24 februarie 2009 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României nu este de natură să determine aplicarea altor norme de competenţă materială decât cele menţionate anterior, întrucât acestea se stabilesc în raport de actul principal dedus judecăţii şi nu în funcţie de actele întocmite în procedura administrativă prealabilă, cum este cazul încheierii emise în baza art. 95 din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru soluţionarea unui recurs ierarhic.
De altfel, chiar în cuprinsul încheierii din 24 februarie 2009 s-a menţionat că aceasta poate fi contestată de către entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.I.T.L. Sector 3 Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3660 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3317/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
