ICCJ. Decizia nr. 3317/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3317/2010
Dosar nr. 724/36/2009
Şedinţa publică de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 mai 2009, reclamantul V.V. a solicitat anularea Deciziei nr. 873 din 7 mai 2009 emisă în Dosarul nr. 95/2006 de pârâtul M.J.L.C. - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie prin care să se constate calitatea sa de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, V.I. a fost întemniţat în perioada 30 noiembrie 1949 - 26 noiembrie 1961 pentru „uneltirea împotriva ordinii sociale” şi din acest motiv, a fost urmărit constant de organele de represiune ale statului comunist.
Reclamantul a considerat că se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999, întrucât asupra sa au fost luate măsuri administrative abuzive de către organele fostei miliţii şi securităţi, astfel că este nelegală decizia prin care pârâtul i-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Curtea de Apel Constanţa-Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 501/ CA din 4 noiembrie 2009, prin care a respins acţiunea ca nefondată, constatând legalitatea Deciziei nr. 873 din 7 mai 2009 emisă de ministerul pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, deoarece măsura internării sale într-un spital de psihiatrie nu a fost luată de organele de miliţie, de securitate sau de alte organe din regimul comunist şi nici nu s-a dovedit existenţa unei legături de cauzalitate între internările intervenite în perioada 1986 - 2001 la Secţia de psihiatrie I a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi faptele care să fi determinat aplicarea acestei măsuri de către organele de represiune comunistă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei contestate.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, deşi a dovedit că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, deoarece i s-a refuzat dreptul de a urma un liceu şi a fost urmărit în permanenţă de organele de securitate.
Recurentul a învederat că prin aceste măsuri i-a fost încălcat dreptul la libertate şi la instruire în funcţie de aptitudini şi de propria alegere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea Deciziei nr. 873 din 7 mai 2009 prin care Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a respins cererea recurentului-reclamant de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Din analiza probelor administrate, s-a reţinut întemeiat ca măsura internării recurentului- reclamant într-un spital de psihiatrie nu a fost luată de organele de miliţie, de securitate sau de alte organe ale regimului comunist, fiind decisă în mod voluntar, ca urmare a afecţiunilor diagnosticate.
De asemenea, instanţa de fond a constatat corect că nu a fost dovedită existenţa unei legături de cauzalitate între aceste internări într-un spital de psihiatrie şi faptele care să fi determinat aplicarea unor asemenea măsuri de către organele de represiune comunistă, fapte enumerate în art. 3 din actul normativ susmenţionat.
Situaţia de fapt expusă în dezvoltarea motivelor de recurs nu a fost dovedită, iar faptul că tatăl recurentului-reclamant a fost condamnat pentru infracţiuni cu caracter politic nu îl îndreptăţeşte pe acesta să solicite constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Situaţia personală a tatălui recurentului, V.I. a fost avută în vedere la emiterea Deciziei nr. 552 din 5 martie 2009, prin care i s-a acordat acestuia calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, dar nu produce efecte asupra cererii formulate de recurentul-reclamant în nume propriu şi pentru care avea obligaţia să dovedească în ceea ce-l priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.V. împotriva sentinţei civile nr. 501/ CA din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3325/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
