ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3326/2010

Dosar nr. 1282/59/2009

Şedinţa publică de la 23 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2009, reclamantul H.C.I. a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de pârâtul M.T.S. până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii de anulare a actului administrativ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat s-a dispus nelegal încetarea contractului de management din 23 mai 2009, prin care a fost numit în funcţia de director coordonator al D.T.J. Caraş-Severin.

Reclamantul a susţinut că acest ordin este vădit nelegal şi netemeinic, pentru că nu îndeplineşte condiţia esenţială a unei motivări care să permită controlul legalităţii actului în procedura contenciosului administrativ şi a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor C. muncii, în baza unei norme legislative care nu mai era în vigoare.

De asemenea, reclamantul a arătat că, eliberarea sa din funcţie efectuată în mod intempestiv, înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management, este de natură a încălca principiul protecţiei aşteptărilor legitime, deoarece în considerarea mandatului de 4 ani şi-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului şi ale fişei postului.

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 430 din 10 decembrie 2009, prin care a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de M.T.S. până la pronunţarea instanţei de fond.

Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că eliberarea din funcţie a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management educaţional şi fără acordarea termenului de preaviz, conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii, este de natură să cauzeze perturbarea activităţii D.T.J. Caraş- severin şi să încalce principiul protecţiei aşteptărilor legitime.

În aprecierea îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a avut în vedere şi recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul U.E., prin care s-a considerat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, să cauzeze persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., căruia i-a fost transmisă în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 115/2009 calitatea procesuală a M.T.S.

Recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării formulate de intimatul-reclamant.

Ca prim motiv de recurs, s-a invocat nesocotirea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 357 din 11 noiembrie 2009, prin care Curtea de Apel Timişoara a respins o primă cerere formulată de intimatul-reclamant pentru suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009, cu motivarea că nu este îndeplinită cerinţa prevenirii unei pagube iminente, care să justifice suspendarea actului atacat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a invocat încălcarea normelor privind procedura de citare, comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate. Recurentul a susţinut că nu a fost citat la nici un termen de judecată şi nici nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, fiind în imposibilitate de a formula apărări.

Ultima critică din recurs s-a formulat cu privire la soluţia de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, arătându-se că în mod greşit a fost admisă cererea intimatului- reclamant, deşi acesta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a susţinut că prin ordinul de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant nu s-a produs o perturbare gravă a funcţionării autorităţii publice, întrucât activitatea D.J.T. s-a desfăşurat în continuare şi conducerea instituţiei a fost asigurată de directorul coordonator adjunct.

De asemenea, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a aplicat în cauză prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, deşi funcţia publică îndeplinită de intimatul - reclamant nu face parte din categoriile prevăzute de statut, iar contractul său de management educaţional este reglementat de H.G. nr. 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management aplicabil serviciilor deconcentrate ale ministerelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost neîntemeiat invocată ca prim motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond, deoarece recurentul nu a dovedit susţinerile sale privind încălcarea dispoziţiilor art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.

Respingerea unei alte cereri de suspendare prin sentinţa nr. 357 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara nu este relevantă sub acest aspect, întrucât soluţia dată în acel prim litigiu s-a întemeiat pe faptul că executarea ordinului contestat a fost dispusă chiar de către autoritatea emitentă prin Ordinul din 27 octombrie 2009 pe perioada incapacităţii temporare de muncă a intimatului-reclamant.

Nefondat este şi motivul de recurs privind nerespectarea prevederilor legale referitoare la procedura de citare a părţilor, constatându-se că recurentul - pârât a fost legal citat pentru termenul de judecată, din 10 decembrie 2009, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare din 25 noiembrie 2009, semnată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei.

Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatându-se că în mod greşit instanţa de fond a reţinut îndeplinirea în cauză a condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestei reglementări, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de intimatul-reclamant până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea Ordinului din 5 octombrie 2009.

Funcţia publică ocupată de intimatul - reclamant a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 3, art. 4 art. 5, art. 8 şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca o consecinţă a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator s-a desfiinţat, astfel că nu se poate considera ca fiind îndeplinită cerinţa existenţei unor cazuri bine justificate pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

De asemenea, nu este îndeplinită cea de-a doua cerinţă impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente, deoarece ordinul contestat de intimatul-reclamant nu este susceptibil să producă perturbarea gravă a funcţionării D.J.T., care îşi desfăşoară în continuare activitatea, sub conducerea directorului coordonator adjunct.

În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009, instanţa de fond a admis în mod greşit cererea formulată de intimatul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii reclamantului de suspendare a executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinţei civile nr. 430 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul H.C.I. privind suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de M.E.C.T.S.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs