ICCJ. Decizia nr. 3325/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3325/2010
Dosar nr. 1474/46/2009
Şedinţa publică de la 23 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 noiembrie 2009, reclamanta SC R.G.I. SRL Piteşti a chemat în judecată M.F.P., A.N.V. şi D.R.A.O.V. Craiova, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 38008 din 29 octombrie 2009 de regularizare a obligaţiilor bugetare suplimentare precum şi a procesului-verbal de control din 29 octombrie 2009 prin care s-a stabilit în sarcina societăţii un debit de 678.678 lei, urmare a noii încadrări tarifare.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi iminenţa pagubei, impunându-se suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 235 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării celor două acte administrative până la pronunţarea instanţei de fond, făcând aplicarea art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că aparenţa de nelegalitate a procesului-verbal de control şi a deciziei de regularizare este evidentă, existând astfel un caz bine justificat, iar în plus, executarea debitului ar putea crea societăţii un dezechilibru major în desfăşurarea activităţii.
Împotriva sentinţei au declarat recurs M.F.P., prin D.G.F.P. Argeş şi D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu şi în numele A.N.V.
Recurenţii au criticat sentinţa sub aspectul necompetenţei materiale a instanţei, în raport de împrejurarea că valoarea obligaţiilor suplimentare este sub 1.000.000 lei iar organul competent să soluţioneze plângerea prealabilă este, potrivit art. 207 alin. (2) C. proc. fisc., D.G.F.P. Argeş.
Pe fondul cererii, recurenţii au arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării, actele emise bucurându-se de prezumţia de legalitate, iar producerea unei pagube iminente nefiind demonstrată.
Pe parcursul judecării recursului, reclamanta a depus la dosar sentinţa nr. 120 din 4 iunie 2009 prin care Curtea de Apel Piteşti a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative contestate pentru suma de 678.678 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de actul nou depus, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, critica privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Piteşti este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în situaţia în care sunt contestate obligaţii ce derivă din datorii vamale, cum este cazul în speţă, primează cuantumul obligaţiilor stabilite prin actele atacate şi nu locul autorităţii care le-a emis în ierarhia autorităţilor publice.
Or, art. 10 din lege prevede competenţa curţilor de apel când valoarea obligaţiilor bugetare depăşeşte suma de 500.000 lei.
Pe fondul litigiului, criticile formulate sunt de asemenea, neîntemeiate, instanţa de fond reţinând în mod corect că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
De altfel, dat fiind caracterul executoriu al hotărârii atacate, suspendarea dispusă până la pronunţarea în primă instanţă asupra acţiunii de anulare a actelor administrative şi-a şi produs efectele.
Astfel, prin sentinţa nr. 120 din 4 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, admiţând în parte acţiunea, a dispus anularea actelor contestate pentru suma stabilită cu titlu de obligaţii vamale suplimentare, de 678.678 lei.
În consecinţă, recursurile formulate sunt în prezent şi lipsite de interes, Curtea urmând a le respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Argeş, precum şi de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei nr. 235/ FC din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3317/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
