ICCJ. Decizia nr. 3544/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3544/2010
Dosar nr. 5650/107/2009
Şedinţa publică de la 15 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta B.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi A.J.P.S. Alba, anularea Deciziilor nr. 4108/2008 şi 1665 din 26 mai 2009, obligarea acestora la emiterea unei noi decizii conform art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 şi la plata sumei de 600 lei, lunar, începând cu 11 ianuarie 2008 şi până la data de 31 mai 2009 pentru copilul care nu a fost luat în calcul la stabilirea indemnizaţiei.
În motivarea acţ iunii, reclamanta a arătat că la 11 ianuarie 2008 a născut doi copii gemeni, R.Ş. şi R.M. şi a primit indemnizaţia de naştere prevăzută de O.U.G 148/2005 numai pentru unul dintre minori, pe considerentul că este vorba de o singură naştere.
În cuprinsul acţiunii, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.
În motivarea excepţiei de nelegalitate reclamanta a susţinut că textul a cărui nelegalitate o invocă este în contradicţie cu legea, precizând că normele care dau naştere unuia sau mai multor copii gemeni au dreptul la indemnizaţie pentru fiecare copil născut şi nu numai la o singură indemnizaţie, cum se stipulează în actul administrativ atacat.
Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ, prin încheierea nr. 15 din 6 ianuarie 2010, a sesizat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, invocată de reclamantă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, ca nefondată.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 67/F/ CA din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, constatând nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 şi 6 din O.U.G. nr. 148/2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că normele metodologice sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, şi pentru faptul că definiţia stabilită pentru naştere ca element de acordare a indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Astfel, H.G. nr. 1025/2006, prin art. 3 adăugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o naştere simplă şi o alta multiplă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi A.J.P.S. Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .
Prin motivele de recurs, Guvernul României a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât actul administrativ contestat are caracter normativ, ceea ce, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
A mai arătat recurentul că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cerere părţii interesate.)". Astfel cum reiese din textul legal citat, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu şi pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Astfel, prin conţinutul său, actul administrativ în discuţie are, în mod evident, caracter normativ, aşa încât în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din actul normativ menţionat, concediul şi indemnizaţia lunară, precum şi stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptaţi, luaţi în plasament în regim de urgenţă ori încredinţaţi în vederea adopţiei.
Textul menţionat, cuprins în O.U.G. nr. 148/2005, şi preluat în Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, defineşte naşterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, această definiţie fiind preluată din dicţionarul explicativ al limbii române.
În considerarea celor menţionate, indiferent de numărul copiilor rezultaţi într-o singură naştere, s-a acordat o singură indemnizaţie.
Astfel, în cazul îndeplinirii condiţiilor de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, familia va beneficia de o singură indemnizaţie şi de una, două sau mai multe alocaţii de stat în funcţie de numărul copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
A.J.P.S. Alba , prin motivele de recurs, a susţinut, în principal, că excepţia de nelegalitate a textului de lege sus menţionat este lipsită de obiect, întrucât textul respectiv a mai fost supus controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 şi printr-o hotărâre judecătorească, care a devenit irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea lui, iar potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 hotărârile definitive şi irevocabile prin care se anulează în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, astfel că, apreciind că testul în discuţie este abrogat, nu se mai impune ca aceeaşi instanţă să se mai pronunţe încă o dată asupra nelegalităţii acestuia.
Pe fondul cauzei, a arătat că instanţa în mod greşit a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554, interpretând eronat dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice din H.G.nr. 1025/2006 referitoare la noţiunea de „naştere”.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului,precum şi cu dispoziţiile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Asupra calificării actului administrativ unilateral în speţă ca normativ sau individual .
Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în scopul aplicării unui număr nedeterminat de cazuri şi persoane.
Din acest punct de vedere, actul în speţă este unul normativ.
Asupra admisibilităţii excepţiei de nelegalitate formulată cu privire la un act administrativ normativ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze”.
În conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al acestui articol „Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.
Într-adevăr, legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privinţa analizării legalităţii la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral”fără a se mai face distincţie între cel normativ şi cel individual, fiind evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepţia de nelegalitate a actelor normative nu constituie fine de neprimire a excepţiei pentru aceste acte.
În virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că şi în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepţiei de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat, m odificarea având rolul de a include în sfera actelor şi pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative.
În privinţa criticii aduse de A.N.P.S. Alba, în sensul că excepţia de nelegalitate a textului atacat ar fi lipsită de obiect în raport cu prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că dispoziţiile menţionate au aplicabilitate în materia anulării actului administrativ cu caracter normativ, excepţia de nelegalitate producând efecte doar în litigiul în care a fost invocată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi practica constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, s-au soluţionat pe fond excepţiile de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative cu caracter normativ.
Referitor la criticile din cele două recursuri ce vizează fondul cauzei se constată că acestea sunt nefondate.
Acordarea acestei indemnizaţii lunar şi nu doar la momentul naşterii, o singură dată, confirmă că definiţia naşterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultaţi din naştere. De asemenea, se poate reţine că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situaţia cea mai frecventă, aceea a naşterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare şi situaţiile de excepţie, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existenţa unei justificări obiective.
H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului O.U.G. nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului normativ în aplicarea căruia a fost adoptat.
De altfel, este de menţionat şi faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizaţiei se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.
Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecar e copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
De altfel, Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări cuantumul indemnizaţiei se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născutdintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi A.J.P.S. Alba împotriva sentinţei civile nr. 67/F/ CA din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3543/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3545/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
