ICCJ. Decizia nr. 360/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 360/2010
Dosar nr. 861/45/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 112/CA/2009 pronunţată la data de 22 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes invocată de Guvernul României, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i da un răspuns la memoriul ce i-a fost adresat, precum şi anularea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin HG nr. 1588/2007 referitoare la dreptul asociaţiei de proprietari şi a comitetului executiv al asociaţiei de a dispune în mod diferit în cazul persoanelor cu domiciliul în clădire faţă de persoanele ce locuiesc temporar, cât şi la restricţia de minim 15 zile pe lună în ceea ce priveşte cotele de participare pe persoană la cheltuielile de întreţinere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantului trebuie să i se recunoască interesul de a promova prezenta acţiune, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, întrucât el se consideră vătămat prin pretinsa insuficienţă şi neclaritate a actului administrativ atacat – art. 35, art. 37 alin. (4), art. 38 din OUG nr. 97/2005 şi art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588 din 29 decembrie 2007 care permit şi favorizează atât schimbarea ilegală a destinaţiei locuinţelor din condominii cât şi vicierea procedurilor de calcul şi de repartizare a cheltuielilor de întreţinere pe persoane.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că demersul judiciar al reclamantului decurge din starea conflictuală existentă între acesta şi unele persoane care locuiesc în imobilul în care el îşi are domiciliul, stare conflictuală determinată şi de insuficienţa şi neclaritatea prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin HG nr. 1588/2007.
A reţinut instanţa de fond că cererea formulată de reclamant nu este justificată, problemele puse în discuţie de către acesta, referitoare la modul în care proprietarii apartamentelor învecinate înţeleg să respecte normele de conduită generală, cât şi la faptul că imobilele respective nu sunt folosite în mod corespunzător, ori sistemul de repartizare a cheltuielilor de întreţinere este deficitar, nefiind de natură a justifica anularea actului de reglementare emis de pârât.
Mai mult decât atât, instanţa de fond a reţinut că HG nr. 1588/2007 a fost emisă în baza dispoziţiilor Legii nr. 230/2007, aceasta conţinând norme cadru, generale, care nu pot fi aplicate strict fiecărui caz particular în parte, ele asigurând posibilitatea efectivă de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din imobil.
Astfel, reţine prima instanţă, problema reclamantului nu este una de legalitate ci una de atitudine civică, soluţia pentru rezolvarea ei trebuind a fi găsită înlăuntrul asociaţiei şi nu în afara ei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă prin motivele de recurs formulate, că în mod eronat instanţa de fond a considerat că nu se impune anularea sau modificarea art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/207 (HG nr. 1588 din 19 decembrie 2007), reglementarea defectuoasă ce o conţin aceste Norme conducând, de fapt, la apariţia unor conflicte între locatari, cum sunt şi cele reclamante în speţă – legate de transformarea unor apartamente din condominii în spaţii cu altă destinaţie, precum şi la vicierea calculului şi repartizării cheltuielilor de întreţinere.
Susţine recurentul-reclamant că acţiunea formulată este pe deplin justificată faţă de refuzul guvernului de a revoca sau de a modifica prevederile legale atacate, schimbarea legii impunându-se pentru a genera conduite corespunzătoare din parte locatarilor cât şi pentru a evita încălcarea unor drepturi şi interese legitime elementare ale simplului cetăţean.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 108 din Constituţie, republicată şi ale art. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond prin aceste Norme s-a urmărit clarificarea cadrului general pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, exploatarea şi administrarea clădirilor – blocuri de locuinţe – condominii, precum şi exercitarea controlului financiar–contabil şi de gestiune asupra activităţii asociaţiilor de proprietari şi totodată au fost detaliate aspecte legate de drepturile şi obligaţiile proprietarilor, atribuţiile adunării generale a proprietarilor, atribuţiile comitetului executiv, ale cenzorului sau comisiei de cenzori şi ale administratorului.
A fost reglementat şi modul de repartizare a cheltuielilor rezultate din întreţinerea, repararea şi exploatarea condominiilor şi raportul dintre administraţia publică şi asociaţiile de proprietari.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant solicită anularea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele Metodologice, în sensul anulării dreptului asociaţiei de proprietari de a dispune în mod diferit în privinţa cotelor de participare pe persoane la cheltuieli, cu motivarea că aceste dispoziţii ar încălca art. 30 alin. (1) lit. a) şi art. 42 din Legea nr. 230/2007.
Dar, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 230/2007, comitetul executiv duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale, a statutului şi a acordului de asociere ale asociaţiei de proprietari, iar potrivit art. 42 din Lege, schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe faţă de destinaţia iniţială, se poate face numai cu avizul comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează pe plan orizontal şi vertical spaţiul supus schimbării.
Rezultă deci că, Comitetul executiv duce la îndeplinire hotărârile adunării generale, aceasta fiind alcătuită din toţi proprietarii membri ai asociaţiei de proprietari, hotărârile acesteia, adoptate cu prezenţa majorităţii proprietarilor, putând fi atacate în justiţie în termen de 45 zile de la adoptarea lor.
Cheltuielile de întreţinere la care face referire recurentul-reclamantul sunt gestionate financiar prin intermediul asociaţiei de proprietari, repartizarea acestora făcându-se pe număr de persoane, repartizarea cheltuielilor de consumuri individuale şi pe cota-parte indiviză din proprietate.
Rolul acestor Norme Metodologice nu este altul decât acela de a detalia Legea şi de a asigura o interpretare şi aplicare unitară a acesteia, ele având caracter normativ.
Orice proprietar, cum este şi recurentul-reclamant face parte din asociaţia de proprietari şi are posibilitatea de a participa, a face propuneri sau a vota la luarea deciziilor ce privesc buna funcţionare a asociaţiilor de proprietari, dar şi posibilitatea de a contesta, aşa cum s-a precizat mai sus, hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari sau deciziile comitetului executiv al asociaţiei care privesc regulile pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale şi pentru respectarea prevederilor legale, a statutului şi a acordului de asociere, precum şi alte decizii ce privesc activitatea asociaţiei de proprietari.
Tot în mod corect a reţinut instanţa de fond şi faptul că soluţia pentru rezolvarea problemelor în legătură cu care se plânge recurentul-reclamant, determinate de faptul că proprietarii apartamentelor învecinate nu le folosesc în mod corespunzător iar sistemul de repartizare a cheltuielilor ce revin proprietarilor este deficitar, îşi găseşte rezolvarea în interiorul asociaţiei şi nu în afara ei, astfel încât nu trebuie să se ajungă neapărat la modificarea reglementărilor legale, în speţă a art. 17 alin. (1) lit. r) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, care sunt reglementări cu caracter general.
Aşadar, instanţa de fond a dat o rezolvare corectă acţiunii formulată de reclamant prin respingerea acesteia, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.
În baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează deci a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei nr. 112/CA din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Contencios → |
|---|
