ICCJ. Decizia nr. 331/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 331/2010
Dosar nr. 3044/1/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 47/F/2009 din 6 martie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.S.P. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov, şi, pe cale de consecinţă, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 şi a Dispoziţiei nr. 67 din 2 aprilie 2008, ambele emise de pârâtă, privind impozitul pe clădiri şi teren, reţinând în sarcina reclamantei suma de 38.832.000 lei, cu titlu de impozit pe teren şi suma de 4.879.416,00 lei, impozit pe clădiri, pentru perioada de 25 octombrie 2004 - 30 iunie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Reclamanta SC A.S.P. SA Braşov a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 emisă de pârâta Direcţia Fiscală Braşov - Birou Soluţionări Contestaţii, ca fiind nelegale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Fiscală Braşov a solicitat respingerea acţiunii, invocând în apărare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal.
A mai arătat instanţa că, prin Decizia nr. 1131 din 16 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamanta este organizată şi desfăşoară activitatea în cadrul parcului industrial Pro Roman, astfel că potrivit art. 257 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 251/2003 Cod fiscal, „clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt: clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, aceasta nu datorează impozit pe teren.
De altfel, articolul menţionat anterior, 250 alin. (1) lit. l) prevede că sunt scutiţi de impozit pe teren „Terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice.
Concluzionând, instanţa a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1331/2008 a constatat ca fiind constituţională dispoziţiile articolului mai sus menţionat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Fiscală Braşov.
Recurenta Direcţia Fiscală Braşov a apreciat că sentinţa civilă este nelegală şi neîntemeiată, fiind pronunţată cu aprecierea greşită a legii.
În motivarea recursului se arată în esenţă că, instanţa a apreciat în speţă că nu este vorba de un ajutor de stat ci de scutire de la plata taxelor şi impozitelor prevăzute de lege, aceasta fiind o măsură acordată societăţilor înfiinţate ca parcuri industriale pentru a-şi desfăşura activitatea în bune condiţii.
În ceea ce priveşte acordarea facilităţilor fiscale în temeiul prevederilor Legii nr. 571/2003, în beneficiul SC A.S.P. SA Braşov acestea reprezintă ajutor de stat în sensul dispoziţiilor legale menţionate anterior cât şi de art. 87 şi art. 88 din Tratatul C.E. şi sunt supuse notificării.
De asemenea, însăşi autoritatea care aprobă asemenea ajutoare, respectiv Consiliul Concurenţei prin adresa nr. 187 din 27 februarie 2007, menţionează că acordarea facilităţilor fiscale ce îşi au temeiul în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezint ă ajutor de stat în sensul art. 87 şi art. 88 din tratatul C.E.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondat.
În dovedirea cererii de recurs s-au depus înscrisuri şi practică judiciară.
La termenul din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte a pus din oficiu în discuţie în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., motivul privind contradicţia dintre dispozitivul şi minuta deciziei care fac obiectul cererii de recurs.
Curtea analizând cu prioritate motivul de recurs invocat din oficiu, constată că acesta este fondat.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamanta – intimată SC A.S.P. SA Braşov a fost anularea deciziei de impunere nr. 20221 din 8 februarie 2008, anularea dispoziţiei nr. 67 din 2 aprilie 2008 emise de Direcţia Fiscală Braşov.
Se observă că prin sentinţa civilă nr. 47/F/2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-a admis acţiunea reclamantei, s-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 şi dispoziţia nr. 67 din 2 aprilie 2008 emise de pârâta Direcţia Fiscală Braşov.
Considerentele sentinţei civile recurate precum şi minuta scrisă de judecătorul fondului menţionează aceleaşi acte administrative fiscale, având acelaşi număr, toate acestea conducând la concluzia că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului cauzei dedus judecăţii, pe fondul acesteia.
În această situaţie, în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Fiscală Braşov împotriva sentinţei civile nr. 47/F/2009 din 6 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 33/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 335/2010. Contencios → |
|---|
