ICCJ. Decizia nr. 3670/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3670/2010
Dosar nr.4570/2/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4131 din 24 noiembrie 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., a admis acţiunea formulată de reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 41.654 RON, cu titlu de despăgubiri; instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Pârâta A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 131 din Legea nr. 247/2005, care dispun că această autoritate publică coordonează procesul de acordare a despăgubirilor şi realizează activităţile prevăzute în actele normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării legii, ce includ emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
2) Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, de cele ale art. 25 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954 şi de faptul că autoritatea publică cu competenţe în materie este A.N.R.P.
3) Pe fondul cauzei, instanţa a menţionat că reclamanta este beneficiara unei decizii prin care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 41.654 RON, în temeiul art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În baza art. 181 din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate, reclamanta a valorificat Decizia aflată în discuţie, în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar.
Pârâta A.N.R.P. nu a dat curs cererii reclamantei, în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare, încălcând astfel prevederile art. 182 din legea anterior arătată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranşe a fost efectuată până la Dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03576 din 31 martie 2008, iar intimata-reclamantă are cererea de opţiune înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009.
Recurenta susţine că legea aplicabilă în cauză instituie o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în cadrul căreia este prevăzut un termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare, termen care nu a fost nerespectat în cazul cererii intimatei-reclamante.
În plus, recurenta menţionează faptul că, din raţiuni financiare, creanţele asupra statului nu se pot plăti decât în condiţii de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de către jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg.
În susţinerea recursului, A.N.R.P. a depus la dosar practică judiciară, respectiv Decizia nr. 3686 din 30 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1944/33/2008.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Intimata-reclamantă este beneficiara Deciziei nr. 8310/FF din 17 iulie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care i s-a acordat despăgubiri în cuantum de 41.654 RON, în baza art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (79 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
În temeiul art. 181 din Capitolul VI din Titlul VII al legii anterior individualizate, intimata-reclamantă a valorificat Decizia aflată în discuţie, adică a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, prin cererea înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009.
Intimatei-reclamante urma să-i fie acordat titlul de plată, cu respectarea dispoziţiilor art. 182 pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi ale pct. 182.4 din HG nr. 128/2008, adică în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P.
În mod nelegal, instanţa de fond a reţinut în hotărârea judecătorească contestată în cauză faptul că au fost încălcate de către recurentă prevederile art. 182 pct. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în condiţiile în care această autoritate publică nu a probat faptul că nu a dispus de resursele materiale pentru a acorda despăgubirile ce i-au fost solicitate de intimata-reclamantă.
După cum s-a relevat anterior, dispoziţiile normative anterior individualizate stabilesc în mod explicit faptul că emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor până la 500.000 RON se pot face:
- în ordinea înregistrării cererilor de opţiune;
- în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P.
Ca atare, judecătorul fondului nu putea reţine existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii recurente de a soluţiona cererea intimatei-reclamante, în condiţiile în care plata despăgubirilor în numerar aferente primei tranşe a fost efectuată până la Dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03576 din 31 martie 2008, iar intimata-reclamantă are cererea de opţiune înregistrată sub nr. 12981 din 15 septembrie 2009.
Cu alte cuvinte, recurenta a respectat ordinea înregistrării cererilor de opţiune, motiv pentru care nu a soluţionat favorabil solicitarea intimatei-reclamante.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar reţine că intimata-reclamantă nu a solicitat în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 182 pct. 5 din HG nr. 128/2008, care dau posibilitatea emiterii titlurilor de plată şi în cazuri excepţionale, temeinic motivate.
Mai precis, potrivit acestui text normativ, prin derogare de la prevederile art. 182.4, în cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale, etc., dovedite prin înscrisuri) D.A.D. în numerar din cadrul A.N.R.P. va putea emite cu prioritate titluri de plată şi/sau titluri de conversie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei N.E. formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinţei civile nr. 4131 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, formulată în contradictoriu cu A.N.R.P.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
