ICCJ. Decizia nr. 3698/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3698/2010
Dosar nr.498/39/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC „T." SA Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Suceava să se dispună în principal suspendarea de drept conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a executării Raportului de inspecţie fiscală parţială din 27 aprilie 2010 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 28 aprilie 2010, iar în subsidiar să se dispună suspendarea actelor administrative menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din lege.
În motivarea cererii s-a arătat că, iniţial, pârâta D.G.F.P. Suceava a efectuat un control la societatea reclamantă, care s-a finalizat prin întocmirea Raportului de inspecţie fiscală din 10 iulie 2009, prin care s-a stabilit că societatea are de plată TVA suplimentar aferent perioadei controlate (01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008 pentru impozitul pe profit şi respectiv 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008 pentru celelalte impozite, taxe, fonduri şi contribuţii sociale datorate statului) în sumă de 4.671.388 RON şi majorări de întârziere de 3.400.256 RON, fiind emisă în acest sens Decizia de impunere din 06 iulie 2009.
A precizat reclamanta că, deşi prin Decizia nr. 429 din 04 decembrie 2009 D.G.S.C. a dispus desfiinţarea Deciziei de impunere din 06 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Suceava cu privire la suma de 1.152.459 RON reprezentând TVA în sumă de 664.515 RON şi majorări de întârziere de 487.944 RON, iar prin Sentinţa nr. 155 din 14 august 2009, irevocabilă, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării actelor de control emise de pârâtă în anul 2009, inclusiv a Deciziei nr. 978/2009, aceeaşi pârâtă a emis noi acte de control într-o formă identică cu cele desfiinţate, care fac obiectul prezentei cereri, însă cu motivarea că sumele imputate sunt aferente anului 2006 şi nu perioadei octombrie - decembrie 2005 reţinută anterior.
A apreciat reclamanta că în cauză sunt întrunite cele trei condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv că a formulat plângere împotriva actelor administrative a căror suspendare o cere, iminenţa producerii unei pagube cu caracter ireversibil prin perturbarea gravă a funcţionării serviciului public de producţie, transport şi distribuţie energie termică în municipiul Suceava, societatea-reclamantă fiind unic operator al acestui serviciu, precum şi condiţia cazului bine justificat constând în faptul că actele de control au fost emise tardiv şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 216 alin. (3) şi respectiv art. 213 alin. (3) C. proCod Fiscal
În vederea soluţionării cererii de suspendare reclamanta în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal a achitat cauţiunea stabilită de instanţă în valoare de 57.605,45 RON cu recipisa CEC nr. X din 23 iunie 2010.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Suceava a solicitat respingerea cererii de suspendare, motivat de faptul că suspendarea actului administrativ ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu, care poate fi primită doar în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, or, în speţă, reclamanta nu a făcut dovada existenţei acestor două condiţii.
Prin Sentinţa nr. 151 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare executare acte administrative formulată de reclamanta SC „T." SA Suceava, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. Bucureşti, şi D.G.F.P. Suceava - A.I.F.; în temeiul dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat executarea Raportului de inspecţie fiscală parţială din 27 aprilie 2010 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 28 aprilie 2010, până la soluţionarea contestaţiei formulată împotriva acestor acte administrative de către instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin executarea actelor de control emise de pârâtă s-ar produce întreruperea activităţii societăţii-reclamante SC „T." SA Suceava, care este singura producătoare şi furnizoare de energie termică în sistem centralizat din municipiul Suceava, deservind un număr de 25.157 apartamente, 155 case particulare, 38 unităţi bugetare şi 530 agenţi economici, iar pe de altă parte, ar avea ca efect blocarea implicării investitorului privat de a efectua investiţii consistente pentru redresarea unităţii, în condiţiile în care s-ar impune plata unei datorii suplimentare către stat în valoare de 1.000.000 RON
Astfel cum reiese din art. 2 lit. t) din lege, sintagma „cazuri bine justificate" reprezintă „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Fără a păşi la prejudecarea fondului, Curtea a constatat din analiza actelor depuse de reclamantă că există anumite împrejurări legate de starea de fapt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la actele de control emise de pârâtă în anul 2010, ce fac obiectul cauzei, prin raportare la actele administrative emise în anul 2009 şi la conţinutul Deciziei D.G.S.C. nr. 429 din 04 decembrie 2009.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei hotărâri pârâtele D.G.F.P. Suceava şi A.N.A.F. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie
În motivele de recurs s-a susţinut că actul administrativ ce formează obiectul cererii de suspendare, se bucură de prezumţia de legalitate, până la anularea acestuia de către o instanţă de judecată şi că prin soluţia adoptată s-a prejudecat fondul cauzei.
S-a precizat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente.
Înalta Curte, din analiza acţiunii, a probelor cauzei şi a legislaţiei aplicabile, reţine:
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestaţie este reglementată în cuprinsul art. 215 C. proCod Fiscal, Titlul IX; Cap. III, privind „soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Art. 215 C. proCod Fiscal dispune că introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în alin. (2) se precizează că dispoziţiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiţia depunerii unei cauţiuni.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituţia suspendării unui act administrativ reprezintă creaţia legislativă, în baza căreia judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiţii şi vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunţarea instanţei, dată la care este consfinţită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înfiinţarea popririi, sau alte forme de executare se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Faţă de probele administrate şi de prevederile legale incidente, Curtea reţine că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
În cauza prezentă, prima instanţă nu a prejudecat fondul litigiului, pentru că nu s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei actului fiscal, ci numai a apreciat asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, precizează că soluţia criticată este legală, întrucât sunt întrunite condiţiile legii pentru suspendarea actului administrativ.
Astfel, s-a susţinut existenţa a două acte fiscale pentru aceeaşi perioadă, fără a exista date suplimentare la efectuarea celui de al doilea raport de inspecţie şi fără a se avea în vedere considerentele deciziei de desfiinţare a primului act fiscal.
De asemenea, este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, cu precizarea că reclamanta-intimată desfăşoară un serviciu public de furnizare a energiei termice centralizate în municipiul Suceava, aspect amplu relevant de Curtea de Apel, aşa încât executarea asupra acesteia produce în mod inevitabil consecinţe grave asupra unei colectivităţi.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere şi Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Aşa cum s-a arătat de altfel şi în Recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.
Aceeaşi Recomandare reaminteşte principiile din Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică Decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.
Suspendarea pronunţată de instanţă nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiţiei pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicţionale.
Ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniştrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale şi de circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Suceava şi D.G.F.P. Suceava - A.I.F. împotriva Sentinţei nr. 151 din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3694/2010. Contencios. Sancţiune pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3701/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
