ICCJ. Decizia nr. 3692/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3692/2010
Dosar nr. 6361/1/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1) Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul I.C.V. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, a solicitat admiterea cererii, constatarea ca rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat între reclamant şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative la data de 21 septembrie 1998, să se dispună anularea procesului-verbal de cercetare administrativă şi a deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj pentru nelegalitate şi netemeinicie, să se dispună anularea Hotărârii nr. 731.414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.P.J. Cluj ca fiind netemeinică şi nelegală cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere de chemare în judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că în fapt, este absolvent al Academiei de Poliţie, Facultatea de Drept, curs de zi, specialitatea cercetări penale, promoţia 2002. După ce a fost declarat admis în cadrul Academiei de Poliţie a semnat un angajament prin care, luând la cunoştinţă de prevederile art. 9 din RG. nr. 137/ 1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne, s-a obligat ca după absolvirea academiei să îndeplinească serviciul militar activ timp de minimum 10 ani în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
După absolvirea academiei, în perioada 26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008, a lucrat în cadrul LP.J. Cluj în calitate de ofiţer de cercetări penale.
La cererea sa, M.I.R.A. a dispus prin Ordinul 8111/2743 încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 30 aprilie 2008.
Considerând că reclamantul nu şi-a îndeplinit angajamentul, pârâtul I.P.J. Cluj a emis Decizia de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 prin care i-a fost imputată suma de 11.079,75 RON, reprezentând cheltuieli de şcolarizare pentru timpul neservit în M.I.R.A.
în ce priveşte procedura cercetării administrative, a înregistrării actului de cercetare şi a emiterii deciziei de imputare, a apreciat că acestea au avut loc cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care a invocat : excepţia de necompetentă materială a pârâtului I.P.J. Cluj în emiterea deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestei decizii; excepţia tardivităţii cercetării administrative şi a înregistrării actului de cercetare de către pârâtul I.P.J. Cluj şi anularea deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj.
în ceea ce priveşte tardivitatea cercetării administrative şi a înregistrării actului de cercetare de către pârâtul I.P.J. Cluj a arătat că termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
în data de 06 mai 2008 a fost comunicat pârâtului I.P.J. Cluj Ordinul 8/11/2743 prin care ministrul de interne a aprobat cererea reclamantului de încetare a raporturilor de serviciu începând cu data de 30 aprilie 2008. Conducerea LP.J. Cluj a cunoscut însă înainte de această dată că raporturile reclamantului de serviciu vor înceta începând cu data de 30 aprilie 2008, deoarece începând cu data de 05 mai 2008 nu a mai desfăşurat niciun act de cercetare penală.
A arătat că procesul-verbal de cercetare administrativă şi Decizia de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 emise de pârâtul LP.J. Cluj sunt nelegale pentru următoarele motive: în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr. 121/1998 răspunderea materială este angajată în condiţiile acestei ordonanţe numai pentru pagubele provocate de militari şi numai când aceştia fac parte din rândul anumitor instituţii publice, printre care şi Ministerul de Interne. Art. 7 al aceluiaşi act normativ stabileşte că prin termenul de militar se înţelege militari în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare. La data intrării în vigoare a OG nr. 121/1998 poliţiştii aveau calitatea de cadre militare, calitate pe care au pierdut-o odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002.
A precizat că prevederile art. 271 din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1999 introduse prin Ordinul MI nr. 457 din 26 mai 2003 sunt nelegale pentru că ele, potrivit prevederilor art. 56, alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nu pot modifica un act normativ de nivel superior şi pentru că sunt discriminatorii, creând un tratament diferenţiat al salariaţilor civili din cadrul instituţiilor publice enumerate de art. 2 din OG nr. 121/1998 în raport cu ceilalţi salariaţi civili din sectorul public şi privat.
în aceste condiţii, având în vedere că la data încetării raporturilor de serviciu avea calitatea de funcţionar public cu statut special, nu i se puteau aplica prevederile OG nr. 121/1998 şi cele ale Instrucţiunilor nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, ci prevederile care stabilesc răspunderea civilă a funcţionarilor publici (art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată).
Pe fond a susţinut că Decizia de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 a fost emisă de pârâtul I.P.J. Cluj cu nerespectarea prevederilor art. 25, alin. (5) din OG nr. 121/1998, nefiind temeinic motivată.
Nu rezultă din Decizia de imputare care sunt criteriile care au stat la baza stabilirii sumei de 11.079,75 RON ca prejudiciu cauzat.
De asemenea, reclamantul a invocat, ca mijloc de apărare nelegalitatea prevederilor art. 5 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 1222 din 5 ianuarie 2006.
b). Întâmpinarea
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a solicitat respingerea acţiunii arătând că reclamantul a fost admis în anul 1998 în Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" pe care a absolvit-o în anul 2002 şi a încheiat o convenţie (angajament) cu instituţia de învăţământ, prin care se obliga ca, în situaţia în care nu îşi va respecta obligaţia de a îndeplini serviciul minim, 10 ani în unitatea în care va fi încadrat sau mutat ulterior, să restituie cheltuielile efectuate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cu şcolarizarea sa.
după absolvirea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi până la data încetării raporturilor de serviciu, (26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008), reclamantul I.C.V. şi-a desfăşurat activitate a în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj. Astfel că, toate drepturile şi obligaţiile izvorâte din raporturile sale de serviciu a reclamantului cu M.I.R.A. au fost preluate, din punct de vedere financiar, de către I.P.J. Cluj, instituţie care îi achita drepturile salariale şi care este finanţată de la acelaşi buget, respectiv bugetul M.I.R.A.
c) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 150/2010, Curtea de Apel Cluj, aecţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj ; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 271 din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, prevederilor art. 271 din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul;şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006, excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006 şi a excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 271 din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003;a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 271 din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării , a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/ programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică în ţară şi în străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - şi respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins acţiunea promovată de reclamantul I.C.V. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţiei al Judeţului Cluj şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, având ca obiect anularea procesului verbal de cercetare administrativă şi a deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J. CLUJ şi a hotărârii nr. 731.414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.P.J. CLUJ.
d). Motivarea soluţiei
Pentru a pronunţa această sentinţă , prima instanţă a reţinut că excepţiile prematurităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, sunt nefondate.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 27 din Instrucţiunile nr. 830/1999 s-a arătat că prin aceste dispoziţii normative nu au fost încălcate prevederilor OG nr. 121/1998 şi Legii nr. 360/2002, ci numai s-au explicat în concret procedurile de urmat.
Referitor la art. 2 din Normele metodologice prevăzute în Anexa la Ordinul Ministrului de Interne nr. 1122 din 5 ianuarie 2006, care ar consacra aplicarea retroactivă a acestor norme, s-a precizat că Ordinul respectiv prevede doar posibilitatea de interpretare într-un anume sens, a textului legii, în raport de situaţia concretă a fiecărei persoane.
De asemenea, cu privire la nelegalitatea art. 5 şi art. 6 din Ordinul nr. 122/2006 s-a arătat că instituirea unor categorii distincte în situaţii diferite nu constituie o discriminare, Curtea Europeană admiţând în mod constant că pot fi adoptate pentru situaţii şi categorii distincte reglementări diferite, ori aşa cum arată şi reclamantul categoriile evidenţiate de acesta sunt distincte şi se află în situaţii diferite.
Normele cuprinse în actele administrative contestate nu au introdus elemente care să determine modificarea textelor legale în executarea cărora au fost emise ci definesc termeni şi noţiuni tocmai în vederea asigurării posibilităţii aplicării lor.
Referitor la nelegalitatea actelor respectiv decurgând din lipsa publicării acestora în Monitorul Oficial elemente care au fost apreciate de către reclamant ca fiind şi în ingerinţe de natură constituţională au fosta analizate de către curtea Constituţională prin Decizia nr. 1418 din 5 decembrie 2009 care a statuat că aceasta reprezintă o chestiune de fapt subsecventă emiterii actului şi nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate.
Cu privire la comunicarea directă a actelor administrative contestate s-a reţinut că în interiorul sistemului comunicarea tuturor documentelor care nu erau supuse procedurii de publicare se realiza în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Regulamentul privind măsurile metodologice organizatorice termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în MAI aprobat prin OMAI nr. 533/2003 astfel că reclamantul nu poate să se prevaleze de necunoaşterea conţinutului acestora decât invocând propria culpă în nerespectarea altor dispoziţii legale.
S-a apreciat că normele atacate pe calea excepţiei de nelegalitate sunt conforme dispoziţiilor legale de rang superior că în soluţionarea cauzei acestea nu vor fi înlăturate de la aplicare.
În ceea ce priveşte efectele juridice ale angajamentului semnat cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative s-a arătat că nu încetează în urma apariţiei Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, deoarece apariţia actului normativ nu poate produce efectele urmărite de reclamant în privinţa unei convenţii anterioare, clauza referitoare la îndeplinirea serviciului militar urmând a fi interpretată potrivit cu textele legale în vigoare la data încheierii acesteia.
Prima instanţă a mai avut în vedere că natura juridică a răspunderii reclamantului aşa cum recunoaşte şi acesta este una contractuală, temeiul răspunderii constituindu-l angajamentul.
Cuantumul obligaţiilor a fost determinat în baza unui ansamblu de acte normative care au fost apreciate ca fiind incidente în cauză în raport de conţinutul convenţiei încheiate între părţi.
Excepţia de necompetenţă materială a pârâtului I.P.J. în emiterea deciziei de imputare nr. 724555 din 16 august 2008 invocată de reclamant ca apărare pe fond, ca motiv de nulitate a deciziei contestate a fost apreciată de instanţă ca neîntemeiată atât în raport de clauzele angajamentului care face referire la unităţile Ministerului de Interne cât şi la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 care asigură acestei entităţi personalitatea juridică necesară în vederea emiterii actului atacat.
Excepţia tardivităţii cercetării administrative şi înregistrării actului de cercetare invocate de reclamant ca motive de nulitate a deciziei de imputare în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998 a fost respinsă reţinându-se că din cuprinsul raportului şi a deciziei de imputare rezultă că cercetarea a fost realizată înăuntrul termenului de decădere instituit de legiuitor, calcularea termenelor realizându-se prin luarea în considerare a zilelor libere.
Decizia de imputare nr. 724555 din 16 august 2008 corespunde exigenţelor instituite de art. 25 alin. (5) din OG nr. 121/1998 cuprinzând motivele care au condus la emiterea ei.
e) Completarea hotărârii
Reclamantul I.C.V. prin cererea înregistrată la 26 mai 2010 a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1406/33/2008.
Reclamantul a învederat că în dispozitivul sentinţei civile: amintite instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere principal al acţiunii reclamantului care a avut formularea „să constataţi că a rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat între subsemnatul şi Ministerul internelor şi reformei Administrative la data de 21 septembrie 1998, deşi în considerentele hotărârii s-a făcut referire la acest capăt de cerere ori soluţionarea cauzei trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii şi nu din menţiunea ce s-ar face în considerente.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Pârâtul I.P.J. Cluj a solicitat respingerea cererii în principal invocând excepţia tardivităţii cererii raportat la dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii întrucât este evident că fiind respinsă acţiunea reclamantului cu privire la anularea procesului verbal de cercetare administrativă şi a deciziei de imputare nr. 724555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J. Cluj şi a hotărârii nr. 731414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din Cadrul I.P.J. Cluj angajamentul semnat de către reclamant cu ocazia admiterii la Academia de Poliţie îşi produce efectele.
Prin sentinţa nr. 142/2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1406/33/2008 formulată de reclamantul I.C.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj
La pronunţarea sentinţei s-a reţinut că soluţia pronunţată a fost aceea de respingere a acţiunii introductive de instanţă, astfel că toate cererile principale apar ca fiind soluţionate, nefiind necesară respingerea individuală a fiecărui petit din acţiunea introductivă de instanţă.
2. Instanţa de recurs
a). recursurile declarate de reclamant
Împotriva sentinţelor nr. 150/2010 şi nr. 142/2010 s-a declarat recurs de către reclamantul I.C.V.
În motivele de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii privind constatarea ca rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat la 21 septembrie 1998 cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
S-a mai arătat că nu a fost soluţionată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j) din Instrucţiunile nr. 830 din 20 ianuarie 2001.
În susţinerea acestui motiv de recurs, s-a arătat că prin dispoziţiile care constituiau obiectul excepţiei s-au modificat prevederile art. 2 din OG nr. 121/1998.
În ceea ce priveşte angajamentul semnat cu Academia de Poliţie, s-a arătat că acesta are caracterul unui contract, că pretenţiile pârâţilor nu derivă dintr-un raport de serviciu, ci dintr-un raport civil, astfel că recuperarea cheltuielilor de şcolarizare se putea face numai pe calea dreptului comun.
S-a arătat că I.P.J. Cluj nu era competent să emită Decizia de imputare, că angajamentul semnat cu Academia de Poliţie nu produce efecte cu privire la această instituţie, întrucât paguba nu s-a înregistrat în patrimoniul acestuia.
Au fost aduse critici şi cu privire la tardivitatea cercetării prealabile, nemotivarea deciziei de imputare, cuantumul sumei imputate.
S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond nu este motivată.
b). Analiza motivelor de recurs
Din examinarea sentinţelor, a probatoriilor administrate, a legislaţiei aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Analiza dispozitivului deciziei nr. 150/2010 relevă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor petitelor acţiunii reclamantului.
Cererea privind constatarea ca rămas fără obiect a angajamentului încheiat la 21 septembrie 1998, se constituie într-o apărare a reclamantului, respectiv motivarea pe care reclamantul a înţeles să o facă pentru ca astfel să se anuleze Decizia de imputare, emisă tocmai în baza acestui angajament.
În considerentele sentinţei judecătorul fondului a examinat amplu existenţa, legalitatea şi consecinţele angajamentului.
Referitor la nesoluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j) din Instrucţiunile 830/2001, critica este nefondată, instanţa de fond pronunţându-se expres asupra acestei excepţii.
Înalta Curte arată că soluţia adoptată este legală, întrucât prin Instrucţiunile respective nu s-a modificat conţinutul normativ al OG nr. 121/1998, considerentele fiind pe larg şi corect expuse în sentinţă.
În ceea ce priveşte angajamentul, reclamantul I.C.V. şi-a asumat prin acesta obligaţia de a plăti Ministerului de Interne contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare, în condiţiile expres prevăzute în angajament.
Acest angajament produce efectele prevăzute în legile şi alte acte normative în vigoare la data semnării lui.
Împrejurarea că ulterior semnării angajamentului poliţistul a devenit funcţionar public cu statut special, nu este de natură a schimba condiţiile antrenării răspunderii materiale.
În considerarea prevederilor art. 9 din HG nr. 137/1991, reclamantul s-a obligat ca după absolvirea Academiei să îndeplinească serviciul timp de 10 ani în unităţile şi garnizoanele ministerului de interne, în raport de nevoile acestui minister.
În aceste condiţii este lipsit de relevanţă că structurile Ministerului de Interne au căpătat un statut civil special, pentru că angajamentul de a desfăşura activitatea viza unităţile ministerului de interne şi nu caracterul militar al acestora.
Urmare a angajamentului, unitatea de poliţie era în drept să emită Decizia de imputare, potrivit regulamentelor proprii ale Ministerului de Interne şi OG nr. 121/1998, act normativ aplicabil şi în cazul răspunderii materiale a poliţistului.
I.P.J. Cluj avea competenţa de a emite dispoziţia de imputare.
Potrivit art. 22 alin. (1) şi (2) din OG nr. 121/1998 cercetarea administrativă se efectuează comisia de cercetare administrativă din unitatea unde s-a constatat producerea pagubei.
În speţă, I.P.J. Cluj este unitatea unde s-a constatat producerea pagubei, unitate care a înregistrat şi prejudiciul.
Cercetarea prealabilă a fost efectuată în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de art. 23 din OG nr. 121/1998, termen ce se calculează începând cu data de 15 mai 2008, când s-a comunicat I.P.J. Cluj, Ordinul de încetare raporturilor de serviciu.
Procesul verbal de cercetare administrativă s-a înregistrat la 9 iulie 2008, astfel că cercetarea s-a efectuat înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din OG nr. 121/1998.
Decizia de imputaţie a fost motivată, în sensul că s-a arătat în cuprinsul acesteia cuantumul sumei, ce reprezintă suma, respectiv contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare pe o perioadă de 50 de luni şi 25 zile, timp în care nu s-a mai desfăşurat activitatea în structurile Ministerului de Interne.
În cuprinsul deciziei s-au indicat temeiurile de drept, respectiv art. 2 şi art. 22 din OG nr. 121/1998 şi pct. 5 lit. j) din Instrucţiunile nr. 830/1999.
Este nefondată şi critica privind nemotivarea sentinţei, întrucât sentinţa este motivată corespunzător cerinţelor art. 261 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art.312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de I.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 150/2010 din 31 martie 2010 şi împotriva sentinţei civile nr. 142/2010 din 21 iunie 2010 ale Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3702/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
