ICCJ. Decizia nr. 4070/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4070/2010
Dosar nr. 12009/2/2009
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2572 din 31 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 12009/2/2009, a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 decembrie 2009, reclamantul C.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună următoarele: eliberarea unei adeverinţe standard necesară întocmirii, depunerii şi obţinerii pensiei de serviciu, înscrierea în document a unei baze de calcul de 69.237 RON drepturi salariale, calculul şi plata pensiei de serviciu de la 01 noiembrie 2009 în condiţiile legislaţiei existente la acea dată şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, a susţinut că la 17 septembrie 2009, a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor emiterea şi eliberarea adeverinţei necesare întocmirii dosarului de pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 7/2006, republicată, întrucât îndeplineşte condiţiile legale.
Apreciază că un element esenţial al actului administrativ solicitat îl constituie baza de calcul a pensiei reprezentată de venitul brut realizat în luna anterioară formulării cererii de pensionare pe care-l realizează un funcţionar public parlamentar în activitate cu aceeaşi vechime, nivele de salarizare şi funcţie publică.
A mai susţinut că prin scrisoarea din 06 octombrie 2009 a fost informat că nu a exercitat o funcţie publică parlamentară în baza unui raport de serviciu în structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor, iar încetarea raporturilor de muncă a avut loc în temeiul prevederilor C. muncii la data de 17 octombrie 2001, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 7/2006 pentru a fi beneficiar al acestui tip de pensie de serviciu.
Pârâta Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în sensul eliberării adeverinţei solicitate.
S-a susţinut că cele două răspunsuri comunicate reclamantului nu au natura unor acte administrative unilaterale cu caracter individual ce exprimă voinţa explicită a autorităţii publice de a nu da curs unei cereri în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Se mai arată că în perioada activităţii acestuia, 01 septembrie 1995-17 septembrie 2001, raportul în baza căruia reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul structurilor Camerei Deputaţilor a fost un raport de muncă potrivit art. 129 din Legea nr. 10/1972 C. muncii.
În ce priveşte capătul de cerere referitor la calcul şi plata pensiei de serviciu, solicită respingerea ca inadmisibil, deoarece se situează în sfera litigiilor de asigurări sociale pentru care legiuitorul a prevăzut o procedură specială în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, republicată, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, nefiind de competenţa contenciosului administrativ.
În raport de obiectul cauzei obligarea la eliberarea unei adeverinţe pentru întocmirea dosarului de pensie de serviciu şi înscrierea în acest document a unei baze de calcul ce reprezintă drepturile salariale la 30 octombrie 2009 a unui consilier în funcţie de director, calculul şi plata pensiei de serviciu de către C.N.P.A.S. la data 01 noiembrie 2009, cu precizarea că reclamantului i-a încetat activitatea începând cu 17 octombrie 2001 conform art. 129 C. muncii prin Ordinul nr. 1140 emis de Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, a constatat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 deoarece cererea introductivă nu vizează emiterea unui act administrativ.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 lit. e) şi f) din Legea nr. 19/2000 care prevăd competenţa Tribunalelor ca instanţe de fond în materia asigurărilor sociale în ceea ce priveşte stabilirea pensiei de serviciu, cât şi actualizarea acesteia.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa în temeiul art. 158, 159 pct. 2 C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte şi asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Camera Deputaţilor.
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Reclamantul, considerându-se lezat într-un drept recunoscut de lege (de a obţine adeverinţa solicitată şi de a beneficia, pe cale de consecinţă, de dreptul la pensie de serviciu conform art. 80 din Legea nr. 7/2006), prin refuzul pretins nejustificat al autorităţii publice de a soluţiona cererea sa, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea Camerei Deputaţilor la eliberarea adeverinţei necesare obţinerii pensiei de serviciu.
Obiectul cauzei dedus judecăţii este unul clar definit, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 554/2005, instanţa de fond fiind învestită cu acţiune împotriva unui act administrativ asimilat, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi ale art. 2 alin. (2) – refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.
Declinând competenţa, instanţa de fond a interpretat eronat conţinutul cererii de chemare în judecată, calificând neîntemeiat, prin soluţia dată, obiectul litigiului cu care a fost învestită ca fiind circumscris jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Or, împrejurarea potrivit cărora, prin capătul de cerere accesoriu, reclamantul a solicitat calculul şi plata pensiei de serviciu la care este îndreptăţit, nu schimbă natura juridică a litigiului, al cărui obiect principal vizează un pretins refuz nejustificat de soluţionare a cererii petentului.
Recursul este nefondat.
Condiţia refuzului nejustificat de rezolvare a cererii este necesară pentru atragerea competenţei instanţei de contencios administrativ, dar nu şi suficientă. Este la fel de importantă cerinţa ca refuzul nejustificat să se producă în temeiul puterii publice exercitată de autoritatea pârâtă în activitatea de executare a legii sau pentru organizarea executării legii. Apare logic şi în consonanţă cu prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 că dacă actele emise de autorităţile publice sunt supuse controlului instanţelor de contencios administrativ numai în măsura în care sunt emise/adoptate în regim de putere publică, şi refuzul nejustificat (actul administrativ atipic) să fie cenzurat în baza Legii nr. 554/2004, la fel, dacă a fost exercitat în temeiul puterii publice, cu alte cuvinte, să fie în legătură cu un raport de drept administrativ.
Or, în speţă, reclamantul invocă refuzul pârâtei de a-i elibera o adeverinţă pentru întocmirea dosarului de pensie de serviciu, nesatisfacerea pretenţiei reclamantului producându-se în cadrul unui raport juridic de drept privat, pârâta în calitate de fost angajator, iar reclamantul ca fost angajat, ceea ce plasează litigiul în sfera litigiilor de asigurări sociale, cum foarte corect a constatat prima instanţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 155 lit. e) şi f) din Legea nr. 19/2000.
Faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de pârâta Camera Deputaţilor fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Camera Deputaţilor împotriva sentinţei nr. 2752 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4068/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4163/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
