ICCJ. Decizia nr. 4163/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4163/2010
Dosar nr. 723/44/2010
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 150 din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL; a dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 07 mai 2010 şi a deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 07 mai 2010 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la dosar fiind ataşată contestaţia adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila.
De asemenea, din înscrisurile depuse a rezultat că, în prezent, reclamanta are în derulare patru contracte comerciale în care are calitatea de antreprenor, valoarea acestor contracte fiind de aproximativ 5 milioane de euro, şase credite bancare în valoare de peste 12.000.000 RON, ratele fiind de aproximativ 270.000 RON/lună, peste 30 contracte de leasing financiar pentru achiziţionarea de autovehicule, cu rate în valoare de aproximativ 530.000 RON/lună.
În privinţa pagubei iminente, instanţa de fond a apreciat că executarea pornită împotriva reclamantei în baza actelor administrative contestate este de natură a-i produce prejudicii iremediabile, putând atrage starea de încetare de plată prin blocajul comercial şi financiar generat şi implicit, intrarea în faliment.
În cauza dedusă judecăţii, fără a prejudeca fondul, instanţa a apreciat că este îndeplinită şi condiţia cazului bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept invocate fiind de natură a crea îndoieli asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că în mod greşit şi fără a fi susţinută de probatoriul administrat cererea intimatei-reclamante de suspendare a executării actelor administrative a fost admisă, în realitate nefiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi anume existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
S-a precizat că actele administrative au fost emise cu respectarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi că, în cauză, nu a fost răsturnată de către intimată prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură astfel de acte pentru a interveni măsura de excepţie a suspendării executării lor. În acest sens s-a amintit că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în materie, statuându-se că suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care intervine în limitele şi în condiţiile reglementate prin lege.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru modificarea/casarea sentinţei atacate.
După cum în mod clar doctrina juridică în materie a stabilit, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, fiind supus regulii executării imediate şi din oficiu, fiind necesar ca pentru înlăturarea acestei reguli, la cererea părţii interesate, instanţa să se raporteze la probatoriul administrat în fiecare caz în parte şi ca acest probatoriu să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ este o măsură de excepţie ce poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa cazului bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cele două sintagme care se identifică cu cele două condiţii legale sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. t) şi lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Verificarea îndeplinirii celor două cerinţe presupune efectuarea unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.
În cauza de faţă, judecătorul fondului a procedat în spiritul textelor legale indicate mai înainte, raportându-se în mod evident la probatoriul administrat, aşa cum se poate lesne observa din actele dosarului.
De altfel, în considerentele sentinţei recurate, prezentate rezumativ mai înainte, sunt arătate argumentatele şi înscrisurile depuse de reclamant în susţinerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analiza acestor documente din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din actul normativ a condus la concluzia corectă că ambele condiţii impuse de legiuitor sunt îndeplinite pentru aplicarea până la soluţionarea în fond a cauzei a măsurii de excepţie a suspendării executării raportului de inspecţie fiscală din 07 mai 2010 şi a deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 07 mai 2010 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Criticile recurentei-pârâte nu aduc elemente de natură a pronunţa o soluţie contrară celei adoptate, constituindu-se doar în afirmaţii cu caracter general şi cu o explicitare a noţiunii de act administrativ.
Mai mult, judecătorul fondului subliniază că, fără a prejudeca fondul, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept creează îndoieli serioase asupra legalităţii actelor a căror suspendare s-a cerut de către SC A. SRL.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că abordarea instanţei de fond este în acord cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R (89)8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia provizorie în materie de contencios administrativ.
Potrivit Recomandării, măsurile de protecţie provizorie (care în speţă îmbracă forma suspendării executării) pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv.
Aplicarea unei astfel de măsuri nu influenţează în niciun fel decizia ce urmează a fi luată de instanţa sesizată pentru contestarea, pe fond, a actului administrativ respectiv.
Mai mult, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care recurenta face trimitere trebuie privită în funcţie de specificitatea fiecărui demers judiciar în parte, astfel că nu poate influenţa în niciun fel soluţia pronunţată în cauza de faţă.
În acest context, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Brăila împotriva sentinţei civile nr. 150 din 04 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4169/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
