ICCJ. Decizia nr. 4175/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4175/2010
Dosar nr. 5942/325/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Timişoara, reclamanta SC F.A.I. SRL, în contradictoriu cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul de a încasa sprijinul financiar pentru producţia de grâu aferentă anului 2005 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea parţială a adresei emisă de pârâtă, cu avizarea favorabilă a cererii, precum şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa nr. 7951 din 21 mai 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ, reţinând faptul că în raport de obiectul cererii deduse judecăţii, ce vizează anularea unui act emis de o autoritate publică competenţa în materie de contencios administrativ aparţine Tribunalului.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa nr. 58 din 13 ianuarie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că adresa emisă de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timişoara nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ, cererea de anulare a acestui act având caracter subsidiar al cererii de recunoaştere a dreptului reclamantei de a beneficia de sprijinul financiar pentru producţia de grâu a anului 2005.
Instanţa a constatat că obiectul cererii deduse judecăţii este acela al unei acţiuni în constatare pentru care competenţa este stabilită de dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timişoara în vederea soluţionării acestuia.
Prin sentinţa nr. 4 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de apel a constatat că acţiunea reclamantei este în materia contenciosului administrativ, iar competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită expres de dispoziţiile art. 10 al Legii nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că obiectul litigiului este reprezentat de refuzul pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş de aplicare a dispoziţiilor legale cuprinse în H.G. nr. 65/2005 şi a aplicat criteriul privind poziţionarea autorităţii publice în sistemul administraţiei publice în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivul de recurs şi avându-se în vedere obiectul acţiunii introductive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 4/2010 într-un conflict negativ de competenţă.
Recurenta a intentat acţiunea iniţială la Judecătoria Timişoara, care prin sentinţa civilă nr. 7951/2009 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ, apreciind că în speţă este vorba despre anularea unui act administrativ, emis de o autoritate publică - Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 58/2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că adresa emisă de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş este act administrativ, acţiunea fiind formulată conform Legii nr. 554/2004.
Într-adevăr, aşa cum şi-a formulat acţiunea recurenta, este fără putinţă de tăgadă că ne aflăm în prezenţa unui litigiu de drept administrativ, competentă să judece pricina fiind o instanţă de contencios administrativ.
Recurenta-reclamantă este de fapt nemulţumită de refuzul nejustificat al autorităţii administrative locale de a-i recunoaşte drepturile solicitate menţionate în H.G. nr. 65/2005.
Conform art. 10, Legea nr. 554/2004, face distincţie în stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ. Se distinge astfel între acte administrative emise de autorităţile publice locale, aceste litigii fiind date spre competentă soluţionare tribunalelor administrativ-fiscale, şi acte administrative încheiate de autorităţile administrative centrale - date spre competentă soluţionare Curţilor de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, legea distinge şi referitor la actele administrative care privesc taxe, impozite, datorii vamale de până la 500.000 RON şi peste această sumă, în ceea ce priveşte competenţa de judecare a lor conform aceluiaşi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cazul de faţă, obiectul litigiului este refuzul pârâtei de a pune în aplicare dispoziţiile unei hotărâri de Guvern la cererea reclamantei-recurente, astfel încât corect instanţa de fond a ţinut seama de criteriul privind poziţionarea autorităţii publice (centrale sau locale) şi a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală fiind o autoritate publică locală.
Faţă de aceste considerente mai sus invocate şi de dispoziţiile art. 10 al Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC F.A.I. SRL Timişoara, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F.A.I. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 4 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4174/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4178/2010. Contencios. Cetăţenie.... → |
|---|
