ICCJ. Decizia nr. 4169/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4169/2010
Dosar nr. 1369/57/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.S.S. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Alba, acţiune având ca obiect:
- anularea deciziei nr. 621 din 10 octombrie 2009 şi a hotărârii nr. 24 din 29 ianuarie 2009 prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;
- obligarea pârâţilor să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Consiliului Baroului Alba, menţinută prin decizia nr. 621 din 10 octombrie 2009 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a fost respinsă cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile legale cu privire la vechimea minimă de 10 ani în funcţii juridice.
A reţinut instanţa că reclamantul este licenţiat al unei facultăţi de drept din anul 1995, când a promovat examenul de licenţă (conform adeverinţei din 26 ianuarie 2009), şi a îndeplinit în perioada 01 februarie 1998-15 septembrie 1999 funcţia de ofiţer specialist (ordine publică), iar ulterior, până în anul 2006, a îndeplinit funcţiile de şef serviciu, adjunct şef politie, şef birou şi şef poliţie.
Curtea de apel a mai constatat că reclamantul a îndeplinit funcţia de consilier juridic doar în perioada 01 septembrie 2006-10 noiembrie 2008, aşa cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de SC P.I. SA Blaj, Alba.
În raport cu dispoziţiile H.G. nr. 498/2004 [art. 1, art. 2 alin. (1), Anexa nr. 9, pct. 3, subpct. 2.1], echivalarea stagiului efectuat în funcţiile militare şi în funcţiile specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor cu funcţiile civile, se face ţinându-se seama de natura atribuţiilor prevăzute în fişa postului, precum şi de specializările obţinute în baza studiilor absolvite.
Or, din probatoriul administrat, a reţinut Curtea de apel că în perioada în care a deţinut funcţiile respective în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, reclamantul nu a îndeplinit atribuţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, iar stagiul efectuat în funcţiile respective este echivalent, potrivit prevederilor H.G. nr. 498/2004, cu stagiul efectuat în funcţia civilă de şef de birou.
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin semnarea actelor în exercitarea funcţiilor de conducere pe care le-a deţinut, nu se poate considera că reclamantul a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei de consilier juridic, întrucât este vorba de o reprezentare legală a instituţiei realizată în considerarea unei funcţii de conducere, iar nu în considerarea funcţiei de consilier juridic, care presupune asigurarea consultanţei juridice, reprezentarea instituţiei în justiţie şi raporturile cu terţii, avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic.
Au fost respinse susţinerile reclamantului referitoare la faptul că anumiţi colegi ai săi au fost primiţi în profesia de avocat cu scutire de examen, instanţa reţinând că acestea reprezintă o practică administrativă, în timp ce temeinicia acţiunii se apreciază prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile.
Pentru aceste argumente, instanţa de fond a reţinut că în mod legal prin decizia contestată a fost respinsă cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, deoarece nu îndeplinea condiţiile de vechime în funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Împotriva sentinţei civile nr. 22/CA/2010 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.S.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a apreciat în recurs că H.G. nr. 498/2004 a fost aplicată în mod restrictiv întrucât echivalarea se face ţinându-se seama de natura atribuţiilor îndeplinite în funcţiile specifice poliţiei. Arată recurentul că din 1995 când a absolvit facultatea de drept a îndeplinit funcţii de conducere pe care H.G. nr. 498/2004 le echivalează cu „şef de birou” funcţii publice de conducere.
Se arată în motivarea recursului că o serie de funcţii de execuţie se regăsesc în cele de conducere şi, ca urmare, cine ocupă o funcţie publică de conducere, poate ocupa funcţie publică de execuţie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-reclamant face referire în motivele de recurs la dispoziţiile H.G.nr. 498/2004 care ar completa dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995, însă aceste norme aprobate printr-o hotărâre de Guvern nu poate întrece ca forţă juridică Legea organică nr. 51/1995. Textul art. 161 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, text aflat în vigoare la data depunerii cererii, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen organizat conform prevederilor legale, ori la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Din probele admise şi administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul-reclamant a îndeplinit funcţia de consilier juridic în perioada 01 septembrie 2006-10 noiembrie 2008.
Într-adevăr, în sprijinul argumentelor sale, recurentul invocă dispoziţiile H.G.nr. 498/2004, însă echivalarea stagiului efectuat în funcţiile specifice poliţiei cu funcţiile civile nu se face automat, ci se ţine seama de atribuţiile din fişa postului şi de specializări.
Recurentul este licenţiat al unei facultăţi de drept, dar din actele anexate, rezultă că doar în perioada 01 februarie 1998-15 septembrie 1999 a îndeplinit funcţia de ordine publică şi chiar dacă a asigurat reprezentarea în instanţă în raporturi cu terţii, a instituţiei în care lucra, acesta a făcut-o în calitate de reprezentant legal întrucât deţinea o funcţie de conducere şi nu în calitate de consilier juridic.
Prin urmare, din ansamblul probator admis şi administrat, coroborat cu textul de lege mai sus invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate aprecia că stagiul efectuat de recurent în diverse funcţii de conducere în cadrul poliţiei este echivalent cu acela efectuat în funcţia de consilier juridic, atât în raport de H.G. nr. 498/2004, cât şi în raport de art. 16 din Legea nr. 51/1995.
Aşa fiind, faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul formulat de S.S.S. se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 şi art. 276 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S.S. împotriva sentinţei civile nr. 22/CA din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurent la suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţi, acordate prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4174/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
