ICCJ. Decizia nr. 4178/2010. Contencios. Cetăţenie. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4178/2010
Dosar nr. 2383/1/2010
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4074 din 06 octombrie 2009, a respins recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 886 din 03 martie 2009 ca nefondat, reţinând în acest sens că, în condiţiile în care temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii, acordarea cheltuielilor de judecată este justificată şi atunci când cererea este respinsă ca rămasă fără obiect, faţă de împrejurarea că actul administrativ atacat nu era în fiinţă în momentul sesizării instanţei şi astfel culpa procesuală a părţii exista în momentul declanşării litigiului.
Împotriva acestei decizii recurentul a formulat contestaţie în anulare susţinând, în esenţă, că în condiţiile în care cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, instituţia pârâtă nu a căzut în pretenţii şi nici nu a fost pusă în întârziere, iar pe de altă parte cererea a fost soluţionată în termenul de 5 luni stabilit de O.U.G. nr. 36/2009, aspecte care, în opinia contestatorului, echivalează cu o greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Aşa fiind, rezultă că textul de lege are în vedere greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere sau interpretare a unor dispoziţii legale.
Ori, în cauză, rezultă cu evidenţă că nu se invocă de către contestator o greşeală materială, adică o eroare evidentă legată de aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea ca tardiv declarat sau anularea ca netimbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi care învederează contrariul, ci modul în care instanţa a dezlegat o anume problemă de drept, cea privind soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecinţă, constatând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu condiţiilor expres şi limitativ impuse de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei nr. 4074 din 06 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4185/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
