ICCJ. Decizia nr. 4188/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4188/2010
Dosar nr. 126/35/2010
Şedinţa de la 7 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7065 din 15 decembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Satu Mare şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în contradictoriu cu SC B.M. SRL, în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Satu Mare a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 noiembrie 2009, C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC B.M. SRL la plata echivalentului în RON a sumei de 360,43 euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că debitoarea a încheiat contractul din 14 septembrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract, cuantumul rovinietelor fiind de 432 euro, cu obligaţia achitării în 4 rate.
Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţei competente să judece fondul cauzei în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanţa apreciază că, în speţă, contractul încheiat de părţi este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 111/CA/2010-PI din 01 martie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în contradictoriu cu SC B.M. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, în speţă, contractul din 14 septembrie 2006 încheiat între părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi deşi Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială, care în acelaşi timp este asimilată unei autorităţi publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Reglementând obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) şi (3), că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autorităţile publice, în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public – privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi specială.
În speţă, prin demersul său judiciar C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC B.M. SRL la plata echivalent în RON a sumei de 360,43 euro reprezentând penalităţi de întârziere, datorate conform contractului din 14 septembrie 2006.
Cererea de ordonanţă de plată este formulată de Direcţia Regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.”
Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăţi comerciale de către C.N.A.D.N.R. SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut”.
Prin urmare, raportat la obiectul său – eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri şi, în condiţiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorităţi publice în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată revenind Judecătoriei Satu Mare.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, şi pe SC B.M. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4187/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4201/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
