ICCJ. Decizia nr. 4201/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4201/2010
Dosar nr. 469/44/2010
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 141 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă acţiunea reclamantului I.B. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi, în consecinţă, a fost dispusă suspendarea executării ordinului nr. 3560 din 31 martie 2010 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost numit în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea prin Ordinul nr. 3351 din 03 martie 2008 emis de Ministerul Educaţiei, ca urmare a promovării concursului pentru ocuparea funcţiei de inspector şcolar general din data de 22 februarie 2008, ale cărui rezultate au fost validate de minister.
Instanţa a reţinut că ulterior concursului, la data de 28 martie 2008, a fost încheiat contractul de management educaţional, pe o durată de 4 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din contract.
Instanţa de fond a constatat că la data de 31 martie 2010 a fost emis ordinul nr. 3560, prin care recurentul a fost suspendat din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Vrancea „până la soluţionarea definitivă a cercetărilor penale sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, după caz”.
În preambulul acestui ordin se face referire la adresa din 18 martie 2010 a Direcţiei Generale Juridic şi Contencios din cadrul Ministerului, fără a se specifica, pe scurt, conţinutul acesteia.
Instanţa de fond a constatat că sunt întrunite în cauză condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privinţa cazului bine justificat, instanţa a reţinut existenţa unor îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ, întrucât a fost reţinută, ca temei al suspendării din funcţie, o adresă care atestă că s-a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, fără o minimă descriere a situaţiei de fapt.
Instanţa a reţinut şi faptul că suspendarea reclamantului din funcţie este de natură a-i produce pagube, ce constau în imposibilitatea de a onora angajamentele asumate în calitatea de inspector şcolar general, cu consecinţa prejudicierii imaginii sale publice, precum şi cu consecinţe negative în activitatea instituţiei.
2. Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantului în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-pârât a criticat sentinţa pentru nerespectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, care impun două condiţii cumulative pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În opinia recurentului-pârât, în speţă nu este îndeplinită condiţia pagubei iminente, constând într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorizaţii publice sau a unui serviciu public, condiţie în definirea căreia legiuitorul a avut în vedere protejarea instituţiei publice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constă că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost solicitată pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010, prin care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a dispus suspendarea intimatului-reclamant din funcţia de Inspector Şcolar General al Judeţului Vrancea, până la soluţionarea definitivă a unei plângeri penale formulate împotriva acestuia.
În drept, ordinul a fost întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (2) ‚ art. 24 alin. (6), art. 31 şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării ordinului reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond reţinând îndeplinirea celor două condiţii definite în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege, pe baza unei analize adecvate a probei cu înscrisuri administrate, în limitele reglementării acestei proceduri speciale, care nu permit prejudecarea fondului.
În ceea ce priveşte condiţia iminenţei unei pagube, a cărei îndeplinire este contestată de recurentul-pârât, prima instanţă a reţinut că suspendarea din funcţie atrage imposibilitatea onorării angajamentelor asumate de inspectorul şcolar general, cu consecinţa prejudicierii imaginii publice a intimatului-reclamant şi a afectării activităţii instituţiei publice.
Concluzia la care a ajuns judecătorul fondul îşi găseşte pe deplin suportul în înscrisurile administrate în cauză, care oferă argumente consistente în sensul că activitatea inspectoratului şcolar poate fi perturbată grav ca urmare a instabilităţii înregistrate la nivelul conducerii acestuia, prin succesiunea de acte juridice intervenite cu privire la ocuparea funcţiei de inspector general, context în care se înscrie ordinul vizat în litigiul de faţă.
Astfel, intimatul-reclamant a fost numit în funcţie prin ordinul nr. 3351 din 03 martie 2008, în baza căruia a fost încheiat contractul de management din 31 iulie 2008, pe o perioadă determinată de 4 ani. Prin ordinul nr. 3853 din 06 mai 2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus încetarea contractului de management, dar executarea acestui ordin a fost suspendată prin sentinţa nr. 143 din 04 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5029 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru ca, ulterior reinstalării în funcţie, ministerul de specialitate să emită ordinul ce formează obiectul cauzei de faţă, în baza unei adrese a Direcţiei Generale Juridic şi Contencios (adresa din 18 martie 2010), conform căreia a fost formulată o plângere penală. În privinţa plângerii prealabile, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a emis rezoluţia nr. 764/P/2010 din 03 mai 2010, prin care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul-reclamant.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 141 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4188/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4242/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
