ICCJ. Decizia nr. 4242/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4242/2010
Dosar nr. 5936/2/2009
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului F.S.
În motivarea acţiunii a arătat că pârâtul a candidat la funcţia de deputat în Parlamentul României, iar conform art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat în demnităţile sau funcţiile prev. la art. 3 lit. b)-h1).
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes întrucât a întocmit şi semnat o declaraţie pe proprie răspundere în care a specificat, fără echivoc, faptul că anterior datei de 22 decembrie 1989 a deţinut calitatea de lucrător în cadrul Securităţii, iar promovarea prezentei acţiuni la un moment mult ulterior celui la care a candidat pentru funcţia de deputat, nu justifică un interes născut şi actual.
Prin sentinţa civilă nr. 267 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei de interes, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul F.S., şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei de interes va fi respinsă, având în vedere că scopul O.U.G. nr. 24/2008 este cel de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora.
Din analiza actelor aflate la dosar, instanţa de fond a constatat că pârâtul a fost angajat al Securităţii, având gradele de locotenent la Biroul D. din U.M. A. în anul 1977, locotenent major la Biroul D. din U.M. B. în anul 1984, U.M. C. în anul 1984 şi 1985, gradul de căpitan în anii 1985-1987, şef al Biroului D. din U.M. D. în anul 1986 şi al Biroului D. din U.M. E. în anul 1987 din cadrul Direcţiei a IV-a.
Având în vedere activităţile desfăşurate de pârât, respectiv: măsuri informativ-operative cu privire la persoanele semnalate pentru atitudini denigratoare la adresa regimului comunist şi a României, instruirea informatorilor Securităţii, dirijarea reţelelor informative, interceptarea corespondeţei cu scopul de a identifica relaţiile şi discuţiile purtate de persoanele urmărite, instanţa de fond a constatat că aceste activităţi sunt de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de legislaţia internă, cât şi de reglementările internaţionale, fiind astfel îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu au nicio relevanţă susţinerile pârâtului referitoare faptul că aceste activităţi s-au circumscris atribuţiilor de servici care îi reveneau potrivit funcţiei deţinute, întrucât dispoziţiile legale ce definesc noţiunea de lucrător al securităţii nu fac nicio distincţie în acest sens, iar existenţa unui cadru legal pentru aceste activităţi nu constituie o împrejurare de natură să facă inaplicabile disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe, F.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., s-au arătat, în esenţă, următoarele:
- În mod eronat instanţa de fond a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii.
Arată recurentul că deşi a candidat pentru funcţia de deputat la alegerile parlamentare desfăşurate în anul 2008, nu a fost ales în funcţia de deputat şi nici nu intenţionează să mai candideze pentru vreuna din funcţiile/demnităţile prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 24/2004.
De asemenea, se arată că demersul judiciar iniţiat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este lipsit de interes, dat fiind că are ca obiect constatarea unei calităţi deja afirmate, recunoscute de recurent, deci interesul nu este actual.
- A arătat recurentul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sunt rezultatul activităţii desfăşurate de acesta, ci sunt întocmite şi semnate de alţi lucrători ai Securităţii.
Consideră recurentul că aprecierile pe fond ale primei instanţe sunt nefondate deoarece activitatea desfăşurată de recurent s-a circumscris atribuţiilor de serviciu în calitate de ofiţer de Securitate, dar şi ordinele primite pe linie ierarhic superioară.
S-a mai arătat că activităţile desfăşurate de subiecţii investigaţi constituiau, anterior momentului 1989, încălcări ale dispoziţiilor legale aplicabile pe teritoriul naţional în acea perioadă, iar măsurile specifice de supraveghere şi investigare (interceptarea corespondenţei) nu pot fi apreciate ca având caracter agresiv, fiind măsuri reglementate legal pe teritoriul României, de altfel ca şi în prezent.
Înalta Curte analizând motivele de recurs, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în cele ce urmează:
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, se apreciază că nu are relevanţă faptul că recurentul nu a fost ales deputat la alegerile parlamentare la care a candidat. Acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost în mod corect întemeiată pe dispoziţiile art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 28/2008.
Atâta vreme cât procedura de verificare reglementată de O.U.G. nr. 28/2008 priveşte atât persoanele care candidează, cât şi pe cele care ocupă unele funcţii publice enumerate la art. 3, interesul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii există prin prisma interesului general de deconspirare a activităţii Securităţii.
- Referitor la „calitatea de lucrător al Securităţii” – constatată de instanţa de fond, se reţine că pe de o parte recurentul recunoaşte această calitate subliniind faptul că documentele existente în dosarul prezentat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă din activitatea de supraveghere a altor ofiţeri şi că activităţile şi măsurile informativ-operative au avut un scop exclusiv preventiv, de protecţie a secretului militar, fiind reglementate de dispoziţiile legale aplicabile pe teritoriul României înainte de 1989.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a determinat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi, precum dreptul la viaţa privată, dreptul la Secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la liberă circulaţie.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfăşurată de recurent ca ofiţer al Securităţii.
Astfel, imixtiunile în viaţă şi conştiinţa persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţa privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.S. împotriva sentinţei civile nr. 267 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4255/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
