ICCJ. Decizia nr. 4304/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4304/2010

Dosar nr. 782/1/2010

Şedinţa publică de la 13 octombrie 2010

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 5049 din 12 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinţei civile nr. 3558 din 17 decembrie 2008 şi a încheierii din 29 octombrie 2008 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de SC T.P. SRL Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe, a casat sentinţa şi încheierea atacată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC V.T. SRL Buzău ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

În cauză este necontestat că obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie cererea de anulare parţială a rezultatelor etapei de atribuire electronică a traseului Râmnicu Sărat-Motnău, efectuată de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, astfel încât actul administrativ producător de efecte juridice şi, ca atare, cenzurabil în procedura Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, este hotărârea Comisiei paritare constituită la nivel judeţean, formată din 4 reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene şi 2 reprezentanţi ai agenţiei judeţene a Autorităţii Rutiere Române (art. 19 din Norme), în timp ce lista cu rezultatele atribuirii electronice pusă de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale la dispoziţia Comisiei paritare reprezintă o operaţiune administrativă pregătitoare şi premergătoare emiterii hotărârii.

Astfel fiind, instanţa a reţinut că atacarea în faţa instanţei de contencios administrativ a listei cu rezultatele atribuirii electronice este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, din coroborarea cărora rezultă că o operaţiune administrativă premergătoare poate fi atacată numai odată cu actul administrativ producător de efecte juridice.

În consecinţă, s-a constatat că acţiunea formulată este inadmisibilă, aşa cum s-a susţinut în recursurile formulate, dar pentru motivele de mai sus, ceea ce a condus la admiterea recursurilor şi respingerea acţiunii ca atare.

Împotriva acestei hotărâri, intimata-reclamantă SC V.T. SRL Buzău a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

Instanţa de control judiciar nu a analizat motivele de recurs invocate de cei doi recurenţi şi a soluţionat cauza prin prisma unui motiv ce nu a fost pus în dezbaterea părţilor – excepţia inadmisibilităţii acţiunii, nesocotind astfel principiul disponibilităţii părţilor, cât şi al dreptului la apărare.

Instanţa de recurs a confundat elemente importante aflate la dosarul cauzei, în speţă fiind vorba despre un traseu interjudeţean şi nu unul judeţean şi, mai mult, nu a avut în vedere că ceea ce s-a solicitat a fost anularea rezultatelor atribuirii electronice şi a actelor subsecvente emise în baza acestor rezultate.

Consideră contestatorul că soluţia pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, fiind incident textul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus concluzii scrise, solicitând respingerea ca nefondată a contestaţiei în anulare formulată de SC V.T. SRL Buzău.

Contestaţia în anulare formulată este nefondată, astfel că urmează a fi respinsă potrivit următoarelor considerente:

Art. 318 alin. (11) C. proc. civ., prevede că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa „respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestatorul îşi întemeiază contestaţia în anulare formulată pe teza I din art. 318 alin. (11), susţinând că hotărârea pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, cauza fiind soluţionată pe excepţie – cea a inadmisibilităţii acţiunii, excepţie ce nu a fost pusă în discuţia părţilor, pentru a le da posibilitatea să-şi formuleze apărarea.

În sensul textului citat mai sus, „greşeală materială” înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.

Greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt însă greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată.

Prima ipoteză din art. 318 C. proc. civ. are în vedere greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale al judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.

Faptul că instanţa de recurs a soluţionat recursul invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de obiectul cererii de chemare în judecată (actul administrativ producător de efecte juridice şi cenzurabil în procedura Legii contenciosului administrativ) nu se încadrează în textul de lege invocat, nefiind vorba de o greşeală materială.

Prin motivele contestaţiei în anulare formulate, contestatorul tinde la o reexaminare a fondului cauzei sau cel puţin la o reapreciere a probelor, ceea ce nu se poate face pe calea contestaţiei în anulare, aceasta fiind o cale de retractare care nu deschide părţilor calea recursului la recurs.

Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de SC V.T. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 5049 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4304/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs