ICCJ. Decizia nr. 4315/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4315/2010
Dosar nr. 836/45/2009
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4/CA din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.I.A.C.O.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care solicita suspendarea executării H.G. nr. 956 din 19 august 2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că raportat la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta era ţinută să dovedească îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de către legiuitor; or, din întreaga expunere făcută de reclamantă se evidenţiază argumente ce vizează fondul litigiului, iar nu cele două condiţii legale pentru admiterea cererii de suspendare - cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc critici sentinţei recurate în sensul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu este îndeplinită condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, deşi perceperea unor taxe şi impozite majorate în mod ilegal prejudiciază în mod cert plătitorii acestora, în condiţiile în care procedura de rambursare a sumelor nelegale nu va fi urmată de toţi cetăţenii sau de toate persoanele juridice din Paşcani.
De asemenea, în calitate de plătitor de taxe şi impozite locale, recurenta susţine că a fost prejudiciată în mod direct.
Referitor la îndeplinirea condiţiei care vizează „cazul bine justificat” se arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de argumentele expuse din care rezultă cu evidenţă nelegalitatea H.G. nr. 956/2009 a cărei suspendare se solicită.
Se arată că actul normativ menţionat este lovit de nulitate fiind emis după expirarea termenului legal imperativ stabilit de legiuitor, respectiv 30 aprilie 2009, şi încalcă prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 109/1997, privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 24/2000, republicată – art. 4, Constituţia României – art. 108 alin. (1) şi (2), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi prin prisma dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
După cum se constată, prima instanţa soluţionând cererea de suspendare a apreciat în mod corect că nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat” deoarece argumentele recurentei-reclamante vizează fondul litigiului şi nu sunt în măsură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită. Instanţa nu a fost învestită cu acţiune privind anularea H.G. nr. 956/2009 pentru a putea analiza aspectele invocate în susţinerea nulităţii hotărârii menţionate, iar motivele invocate în cererea de suspendare de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond.
Cât priveşte criticile referitoare la soluţia care vizează îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt fondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.
Recurenta-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice. De altfel, cererea de suspendare vizează impozite şi taxe locale viitoare, pentru anul 2010, neachitate, astfel că susţinerile referitoare la procedura de rambursare a sumelor care ar putea fi achitate nu au fundament în realitate.
Îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente în ceea ce priveşte suspendarea H.G. nr. 956/2009 nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei constând în taxe şi impozite locale majorate care vor fi percepute de Municipiul Paşcani ar conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul recurentei. Aceasta cu atât mai mult cu cât acestea vor fi percepute şi achitate în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Paşcani, aceasta fiind actul generator al presupusului prejudiciu material, care însă nu face obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante şi în faţa instanţei de recurs nu pot constitui dovezi referitoare la „cazul bine justificat” şi „ prevenirea unei pagube iminente”.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, neputând fi reţinută în cauză incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ fiscal în cauză.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.I.A.C.O.E. împotriva sentinţei nr. 4/CA din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4305/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 4317/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
