ICCJ. Decizia nr. 4438/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4438/2010
Dosar nr. 5863/2/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, anularea actului de constatare încheiat de pârâtă în Dosarul nr. 152/11/2009.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul s-ar afla în stare de incompatibilitate, deoarece deţine funcţia de viceprimar şi pe cea de consilier local în cadrul Consiliului Local Gruiu. În urma verificărilor, pârâta a ajuns la concluzia că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. a) şi art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, fiind întocmit actul de constatare în acest sens.
Reclamantul a invocat disp. art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora pe durata executării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut, precizând că nu a încasat nicio indemnizaţie de la vreo şedinţă a Consiliului Local Gruiu la care a participat.
De asemenea, a arătat că Hotărârea Consiliului Local Gruiu nr. 5 din 18 iunie 2008 prin care a fost ales viceprimar a trecut şi de controlul legalităţii efectuat de Prefectul Judeţului Ilfov, conform art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 460 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare încheiat la data de 16 iunie 2009 de pârâta A.N.I. în Dosarul nr. 152/11/2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 13 mai 2009, pârâta a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul se află în stare de incompatibilitate deoarece pe lângă funcţia de viceprimar al com. Gruiu deţine şi funcţia de consilier local al aceleiaşi comune.
În urma analizării actelor transmise de Primăria Gruiu s-a constatat că, într-adevăr, reclamantul este ales în funcţia de viceprimar al acestei comune, dar deţine şi funcţia de consilier local al aceleiaşi comune şi s-a întocmit la data de 16 iunie 2009, în Dosarul nr. 152/11/2009, actul de constatare prin care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate în care se află aceasta, începând cu data de 18 iunie 2008 şi până în prezent.
Au fost avute în vedere la întocmirea actului de constatare disp. art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al mun. Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de consilier local, precum şi disp. art. 88 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege care stabilesc că funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu funcţia de primar sau viceprimar.
La data de 22 iunie 2009, reclamantul a solicitat pârâtei reanalizarea situaţiei sale din perspectiva disp. art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, susţinând că din aceste prevederi legale rezultă foarte clar că nu se află în stare de incompatibilitate.
În acest context, instanţa de fond a apreciat că actul de constatare este nelegal, fiind reţinută în mod greşit starea de incompatibilitate a reclamantului, în condiţiile în care art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 prevede că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut.
Susţinerea pârâtei că aceste dispoziţii legale au fost abrogate tacit (implicit) nu a fost reţinută de prima instanţă având în vedere că deşi Legea nr. 215/2001, în forma iniţială, prevedea la art. 61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri, prin Legea nr. 286/2006, la pct. 54 se prevede că art. 61 din Legea nr. 215/2001 va avea următorul cuprins: alin. (7) - „Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut".
A concluzionat instanţa de fond că Legea nr. 215/2001 în forma în vigoare de la 21 iulie 2006, conţine această reglementare care permite viceprimarului să-şi păstreze statutul de consilier local, fiind înlăturată interdicţia care era prev. de art. 61 alin. (1) din forma iniţială a legii, iar forma republicată în M. Of. nr. 123/20.02.2007 prin care s-a dat articolelor o nouă numerotare, art. 61 devenind art. 57, iar în prezent, alin. (7) al art. 57 din această lege a permis păstrarea statutului de consilier local de către viceprimar.
S-a constatat că modificarea Legii nr. 215/2001 în sensul anterior menţionat este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003 avută în vedere de pârâtă la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului, neputându-se reţine că Legea nr. 161/2003 a abrogat tacit prevederi legale care nu erau în vigoare la data intrării sale în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine că forma actuală a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prevede prin art. 87 alin. (1) lit. a) că funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de consilier local. Se arată, de asemenea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ „funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu funcţia de primar sau viceprimar".
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, precum şi a dispoziţiilor art 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Problema de drept dedusă judecăţii constă în aceea de stabili care dintre dispoziţiile legale invocate în cauză, respectiv cele ale Legii 161/2003 - art. 87 alin. (1) lit. a) ori cele ale Legii 215/2001 forma republicată în anul 2007 - art. 57 alin. (7) sunt aplicabile speţei deduse judecăţii şi care dintre acestea pot fi considerate abrogate implicit în urma modificărilor legislative survenite până la momentul alegerii reclamantului în funcţia de viceprimar al com. Gruiu la data de 18 iunie 2008.
Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale este legea cadru în ceea ce priveşte organizarea administraţiei publice locale, inclusiv cu privire la organele de conducere constituite la acest nivel.
În forma sa iniţială, Legea nr. 215/2001 prevedea în art. 61 alin. (1) că viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri locali.
Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care nu reprezintă o reglementare specifică administraţiei publice locale şi nici una specială, legiuitorul a preluat, prin art. 87 alin. (1) lit. a) dispoziţia din Legea cadru nr. 215/2001 privind incompatibilitatea calităţii de viceprimar cu funcţia de consilier local.
Ulterior, prin Legea nr. 286/2006 privind modificarea Legii nr. 215/2001, legiuitorul a înţeles să înlăture incompatibilitatea prevăzută în forma iniţială a legii administraţiei publice locale, în sensul că prin art. 61 alin. (7) a stabilit că pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut.
Prin urmare, modificarea Legii nr. 215/2001 în sensul înlăturării incompatibilităţii calităţii de viceprimar cu funcţia de consilier local este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, astfel încât într-o interpretare logico-juridică abrogarea implicită s-a produs asupra dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi nu invers, având în vedere că această din urmă lege nu putea abroga prevederi ulterioare intrării ei în vigoare.
În acest context, se reţine că modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006 înlătură din reglementarea cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. a) şi art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dispoziţiile referitoare la viceprimar, acestuia fiindu-i permis să-şi păstreze statutul de consilier local.
În concluzie, la data la care reclamantul a fost ales în funcţiile de consilier local şi viceprimar în anul 2008 erau în vigoare dispoziţiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, după republicare [fostul art. 61 alin. (7) din lege] astfel încât prin deţinerea simultană a celor două funcţii, acesta nu se afla în stare de incompatibilitate, cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 460 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4435/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4444/2010. Contencios → |
|---|
