ICCJ. Decizia nr. 4446/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4446/2010
Dosar nr.68/46/2010
Şedinţa publică de Ia 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 37/F-Cont. din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost anulată ca netimbrată cererea reclamantului P.L.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă din 13 ianuarie 2010 adresată Curţii de Apel Piteşti, reclamantul P.L.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Piteşti a formulat cerere de înfăţişare a înscrisului existent în Dosarul nr. 1456/46/2009 cu referire la cauza din Dosarul nr. 2094/90/2008, prin încuviinţarea dovedirii cererii cu privire la înscrisul solicitat prin interogatoriul judecătorului-preşedinte de secţie.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate pentru soluţionarea cererii introductive, însă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxelor judiciare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A precizat că instanţa de fond, întrucât era parte în dosarul dedus judecăţii, trebuia să se declare necompetentă în soluţionarea cauzei, iar în acest caz nu trebuia achitată taxa judiciară de timbru.
A arătat că judecătorul care a soluţionat fondul cauzei a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat recursul în Dosarul nr. 2094/90/2008, unde a fost pronunţată hotărârea nr. 374 din 9 aprilie 2009, precum şi în cauza cu privire la lămurirea hotărârii arătate, precum şi într-o cauză având ca obiect contestaţie în anulare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În concretizarea principiului accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României, se recunoaşte dreptul necondiţionat al oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, stabilită de Legea nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995, astfel că în mod corect instanţa de fond a anulat cererea introductivă.
Nu poate fi primită critica formulată în recurs privitoare la faptul că instanţa de fond sesizată de reclamant era necompetentă, întrucât conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, dar şi dispoziţiilor din art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, competenţa materială pentru fondul cauzei aparţine instanţei sesizate - Curţii de Apel Piteşti, văzând dispoziţiile conform cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului.
Având în vedere faptul că legea prevede o competenţă teritorială alternativă, reclamantul are posibilitatea de a alege între instanţele competente, iar odată opţiunea realizată, reclamantul nu mai are dreptul să revină asupra ei şi nici instanţa din oficiu nu poate dispune declinarea competenţei.
Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.L.M. reprezentat prin mandatar P.S. împotriva sentinţei nr. 37/F-Cont. din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4562/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4445/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
