ICCJ. Decizia nr. 4495/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4495/2010
Dosar nr. 1244/2/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa Curţii de Apel
Prin acţiunea formulată reclamanta M.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.T., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 614 din 13 noiembrie 2008, pronunţată de pârât în Dosarul nr. 293/2008 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că îndeplineşte funcţia de asistent în cadrul secţiei de chirurgie a Spitalului de Urgenţă Floreasca.
La data de 29 februarie 2008, petentul A.T. a fost internat în cadrul secţiei chirurgie cu diagnosticul „boala HIV, limfodenopatie generalizată, sens în care a fost întocmită foaia de observaţie în vederea efectuării intervenţiei chirurgicale”.
Petentul s-a prezentat la secţia chirurgie împreună cu foaia de observaţie cu puţin timp înainte de terminarea turei reclamantei care fusese încunoştinţată de medic că pacientul este infestat conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice, reclamanta a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului şi a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă în vederea colectării deşeurilor biologice contaminate.
Reclamanta a mai precizat că respectarea măsurilor din Ghidul practic reprezintă o obligaţie a personalului medical şi nu reprezintă o discriminare astfel cum s-a reţinut prin hotărârea contestată.
Reclamanta a mai arătat că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este nelegală şi abuzivă deoarece în mod greşit s-a atribuit caracter public informării colegelor, informare care s-a realizat în salon, cu respectarea confidenţialităţii şi a regulilor impuse în Ghidul practic.
Pârâtul a formulat note scrise având caracterul unei întâmpinări, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (9) şi (10) din OG nr. 137/2000 şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În şedinţa publică din 22 octombrie 2009, motivat, instanţa, în baza art. 1611 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei şi a citat în cauză, în calitate de pârât, pe numitul A.T. - persoana care a formulat sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acesta dobândind calitatea de pârât.
2. Apărarea pârâtului
Pârâtul A.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 653 din 04 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.T., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.T., a anulat hotărârea nr. 614 din 13 noiembrie 2008, emisă de pârât în Dosarul nr. 293/2008 şi, totodată, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţia instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul A.T. nu poate fi reţinută, deoarece persoana care a formulat sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost chemată în judecată în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, ca alt subiect de drept interesat şi nu în calitate de funcţionar. A fost chemată în judecată pentru opozabilitate şi pentru respectarea dreptului la apărare, în condiţiile în care pârâtul A.T. a fost cel care a formulat sesizarea în baza art. 1 şi 2 din OG nr. 137/2000, care a stat la baza emiterii hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare.
Reclamanta, deşi nu era obligată în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (9) din OG nr. 137/2000, a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, comunicată Spitalului de Urgenţă Floreasca, la data de 18 decembrie 2008 şi comunicată în concret reclamantei la 07 ianuarie 2009 în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă la 29 ianuarie 2009, iar în raport de răspunsul comunicat la plângere, din 03 februarie 2009, reclamanta a formulat în termenul legal prezenta acţiune în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind înregistrată la data de 10 februarie 2009.
Pe fond, instanţa a apreciat, că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008 este nelegală şi netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul A.T. nu constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000, republicată, şi, pe cale de consecinţă, reclamanta nu se face vinovată de săvârşirea unei asemenea fapte contravenţionale de natură a fi sancţionată cu avertisment conform art. 2 alin. (5) şi art. 26 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Pârâtul A.T. a formulat sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la 10 aprilie 2008, apreciind că reclamanta l-a supus unui tratament discriminatoriu şi nedorit în raport de alţi pacienţi datorită bolii de care suferă, cu ocazia internării sale din data de 29 februarie 2008 la Spitalul Municipal Floreasca, secţia chirurgie, cu un anumit diagnostic.
Petentul s-a prezentat la secţia chirurgie împreună cu foaia de observaţie cu puţin timp înainte de terminarea turei reclamantei care fusese încunoştinţată de medic că pacientul este infestat, conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice, reclamantul a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului şi a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă în vederea colectării deşeurilor biologice contaminate.
Instanţa nu a reţinut această situaţie menţionată de autoritatea pârâtă deoarece reclamanta a respectat măsurile din Ghidul practic, care reprezintă o obligaţie a personalului şi nu un act de discriminare. Faptul că reclamanta a adus la cunoştinţă colegei ce urma să intre în tură şi infirmierei despre faptul că pârâtul A.T. suferă de o anumită boală, nu reprezintă fapte de discriminare şi măsuri de precauţie menite să previne contaminarea celorlalţi pacienţi şi a personalului medical.
Petentul A.T. nu a fost supus vreunei diferenţe de tratament, iar măsurile specifice luate faţă de el reprezintă respectarea unor obligaţii profesionale pentru reclamantă în calitate de asistentă. Măsurile au fost corecte, confidenţiale - luate în salon şi nu pe hol, cu respectarea Ghidului practic de măsuri care previne contaminarea accidentală a personalului medical şi a altor pacienţi.
Foaia de observaţie a pârâtului A.T. nu este publică, ci confidenţială, iar faptul că s-a solicitat să i se pună un sac galben la pat, nu reprezintă un motiv de jignire pentru petent. În acest sens este şi procesul-verbal din 26 martie 2008 al şedinţei Consiliului Etic al Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti - în care s-a concluzionat că nu se confirmă acuzaţiile petentului şi că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale conform Codului deontologic şi al prevederilor Legii nr. 46/2003.
4. Recursul declarat de pârâţi
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.T. au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul A.T. nu şi-a structurat criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Recurentul expune situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în hotărârea nr. 614/2006 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe care o apreciază ca fiind legală.
Arată că instanţa de fond nu a analizat probele administrate conform „exigenţelor în materia nediscriminării” şi cu prevederile legale, incidente, astfel că solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurată în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de reclamanta M.T.
Prin cererea de recurs formulată în cauză, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât şi-a structurat şi motivat recursul pe două motive principale:
1. Nelegalitatea sentinţei civile nr. 653 din 04 februarie 2010 pentru încălcarea ori aplicarea greşită a unor norme de procedură/nesocotirea procedurii de control judiciar aplicat hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca acte administrativ-jurisdicţionale.
Critică hotărârea primei instanţe pentru greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii promovării acţiunii, pe care o reiterează în recurs.
Arată că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, ce face obiectul cauzei de fond, poartă natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional, precum toate hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării emise în baza art. 20 din OG nr. 137/2000, republicată.
Termenul legal de contestare (15 zile) a hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, pe calea contenciosului administrativ, curge de la data comunicării efective, respectiv 22 decembrie 2008 (odată cu primirea hotărârii în cauză, prin intermediul serviciului poştal).
Susţine recurentul că aplicând dispoziţiile art. 20 alin. (8), (9) şi (10) din OG nr. 137/2000, republicată, hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, adoptată ca act administrativ-jurisdicţional [în acord cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 554/2004] poate fi supusă controlului judiciar exclusiv în termen de 15 zile de la data comunicării, termen care a fost depăşit în cauză.
2. Recurentul formulează critici de netemeinicie a sentinţei nr. 613/2010 prin care s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamantă şi anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 deşi din întreg materialul probator depus la dosarul cauzei se poate reţine circumstanţierea unui comportament, având la bază diagnosticul de boala HIV al petentului, ce poate fi reţinut sub incidenţa art. 2 alin. (5) din OG nr. 137.2000, republicată.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă M.T. a solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii-pârâţi A.T. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi menţinerea hotărârii pronunţate în cauză, ca temeinică şi legală.
Motivează cu privire la primul punct al cererii recurentului-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării că hotărârea nr. 614/2008 emisă de recurentul-pârât prin care s-a dispus sancţionarea acesteia cu avertisment, nu este un act administrativ-jurisdicţional deoarece emitentul său, instituţia recurentă, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu este o autoritate administrativă învestită prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.
Arată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi în raport de prevederile art. 6, 7 din acest act normativ şi data comunicării hotărârii atacate, acţiunea a fost promovată în termenul legal, astfel cum a reţinut şi prima instanţă care a respins excepţia tardivităţii.
În ceea ce priveşte al doilea punct al cererii de recurs, solicită să se constate că în mod corect, instanţa, în raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor, a apreciat că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008 este nelegală şi netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul A.T. nu constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000, republicată, şi, pe cale de consecinţă, nu se face vinovată de săvârşirea unei asemenea fapte contravenţionale de natură a fi sancţionată cu avertisment conform art. 2 alin. (5) şi art. 26 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor pentru primul motiv invocat şi pentru considerentele ce vor fi expuse.
Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, hotărârea nr. 614 din 13 noiembrie 2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care această autoritate de stat autonomă a constatat că aspectele sesizate prin petiţia înregistrată în 10 aprilie 2008, ce vizau atitudinea reclamantei, angajată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, respectiv comportamentul discriminatoriu aplicat în considerarea statutului de persoană infectată HIV – constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Prin hotărârea contestată a fost sancţionată reclamanta M.T. cu avertisment, potrivit art. 2 alin. (5) şi art. 26 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi necontestate de reclamanta-intimată, hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 a fost comunicată la data de 22 decembrie 2008 la sediul Spitalului de Urgenţă Floreasca, prima instanţă a avut în vedere însă înscrisul din care rezultă comunicarea efectivă către reclamanta-intimată la data de 07 ianuarie 2009
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (8)-(10) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare:
„(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu”.
Interpretând coroborat dispoziţiile legale citate se desprinde în mod necesar concluzia că hotărârile pronunţate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în materia examinată pot fi atacate la Curtea de apel competentă în termen de 15 zile de la comunicare.
De altfel, având în vedere natura administrativ jurisdicţională a hotărârii atacate, natură dedusă din modul în care este reglementată procedura în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, confirmată prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale (de ex. Decizia nr. 997/2008 şi Decizia nr. 1096/2008), aplicând dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004, se ajunge, de asemenea, la concluzia că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea plângerii prealabile invocate de recurent.
Prin modalitatea în care este reglementată procedura de soluţionare a sesizărilor adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicţionale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi actele adoptate de acesta au primit aceeaşi calificare juridică şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.
Conform art. 6 din Legea nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepţia tardivităţii acţiunii care a fost invocată atât la fondul cauzei, cât şi în recurs ca un motiv distinct.
În contextul în care acţiunea a fost promovată la Curtea de Apel la data de 10 februarie 2009 prin raportare atât la data de 22 decembrie 2008, care rezultă din actele depuse la dosar, cât şi la 07 ianuarie 2009, astfel cum susţine reclamanta, ca fiind data comunicării hotărârii contestate, Înalta Curte constată că acţiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (8) şi (9) din OG nr. 137/2000.
Fără posibilitate de tăgadă intimata-reclamantă nu avea obligaţia conform Legii nr. 554/2004 să formuleze plângere prealabilă către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în sensul revocării hotărârii nr. 614/2008 pentru că această hotărâre este act administrativ-jurisdicţional, dar în termen de 15 zile putea fi atacat direct la instanţă conform art. 20 din OG nr. 137/2000, lucru care nu s-a întâmplat decât mult peste acest termen imperativ prevăzut de lege.
În concluzie, Înalta Curte constată că prin admiterea acestei excepţii, sentinţa recurată urmează a fi modificată în sensul respingerii acţiunii ca tardiv formulată.
În acest context, criticile recurenţilor, vizând însăşi legalitatea actului atacat în contencios administrativ, nu mai pot fi examinate în raport de soluţia dată.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de A.T. împotriva sentinţei civile nr. 653 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta M.T., ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4558/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4487/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
