ICCJ. Decizia nr. 4669/2010. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4669/2010
Dosar nr. 807/54/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanţii M.G. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Guvernul României - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 , precum şi pe Preşedintele Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor D.C.N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii, persoane juridice, să le acorde despăgubiri în cuantum de 100.000 RON, iar conducătorul autorităţii publice să fie obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 30 iunie 2009 şi până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 247 din 09 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2944 din 28 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acţiunii, au arătat că, prin sentinţa nr. 247/2008 li s-a admis acţiunea, în contradictoriu cu pârâtele, fiind obligate acestea să le plătească suma de 54.917,56 RON, actualizată, în raport de indicele de creştere al preţurilor de consum, începând cu data de 23 aprilie 2001 şi până la data efectuării plăţii, iar această sentinţă a rămas irevocabilă, potrivit deciziei nr. 2944/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Au mai arătat reclamanţii că la data de 18 septembrie 2009, prin scrisoare recomandată, au înaintat pârâtelor hotărârile judecătoreşti conforme cu originalul, pentru a proceda la reactualizarea sumei şi să le plătească sumele care li se cuvin, în raport de indicele creşterii preţului de consum. Pârâtele le-au confirmat primirea înscrisurilor, în sensul că le-au trimis o adresă în care precizau că suma actualizată este de 70.260,42 RON şi că trebuie să deschidă cont şi să depună acte din care să rezulte cotele, privind împărţirea despăgubirilor între beneficiari.
Astfel, la data de 27 ianuarie 2010, reclamanţii au înaintat o nouă cerere pârâtelor, prin care le-au adus la cunoştinţă faptul că suma menţionată în adresa pârâtelor nu indică modalitatea de calcul şi nici nu se specifică dacă suma este pentru fiecare în parte, ataşând adresa din 14 septembrie 2009 a Direcţiei Regionale de Statistică Dolj, pe perioada aprilie 2001-august 2009, care atestă că sumele cuvenite sunt mai mari decât cele menţionate în adresă.
Au arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
A fost anexată sentinţa nr. 247 din 09 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, Decizia nr. 2944 din 28 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adresa emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 către M.G., cereri adresate de reclamant pârâtelor în cauză.
La data de 22 aprilie 2010, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a conformat dispoziţiilor sentinţei civile nr. 247/2008, punând-o în executare.
În acest sens, a arătat pârâta că a purtat corespondenţă cu reclamantul M.G., în vederea indicării de către acesta a contului deschis la o bancă comercială şi înaintării unei procuri notariale în original sau copie legalizată prin care toţi beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terţă persoană să primească plata întregii sume.
A mai arătat pârâta că, după îndeplinirea acestor condiţii, suma urmează să fie actualizată, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat.
Prin sentinţa nr. 292 din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanţii M.S. şi M.G., împotriva pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Guvernul României - Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi D.C.N. - Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că solicitarea reclamanţilor de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor pentru neexecutarea sentinţei, este nefondată, în condiţiile în care, în sentinţa invocată, a fost respinsă acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond care a pronunţat hotărârea definitivă şi irevocabilă a obligat pe pârâta Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru să plătească reactualizarea sumei stabilite printr-un ordin anterior, fără însă să prevadă în cuprinsul hotărârii un termen de executare.
S-a arătat că nu era posibil să se stabilească un termen de executare, întrucât sumele necesare plăţii despăgubirilor şi reactualizării despăgubirilor persoanelor beneficiare conform Legii nr. 9/1998 se alocă prin bugetul de stat, astfel încât instanţa nu putea să prevadă o obligaţie bugetară. S-a apreciat că în aceste condiţii nu sunt aplicabile nici dispoziţiile finale ale alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind executarea hotărârii în cel mult 30 zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Mai mult, Curtea a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea pârâtă a fost obligată „să plătească”, aceasta fiind o obligaţie de a face, şi nu una dintre modalităţile indicate în text, respectiv de a încheia, înlocui au modifica un înscris, de a elibera un alt înscris sau de a efectua anumite operaţiuni administrative. Ipoteza în cauză nu vizează niciuna dintre aceste componente.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii M.S. şi M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au arătat că deşi în hotărâre nu s-a prevăzut un termen de executare, totuşi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 în lipsa termenului de executare, hotărârea trebuia executată în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia.
S-a precizat că plata se încadrează în noţiunea de operaţiune administrativă, astfel că se impunea admiterea acţiunii, ipoteza enunţată fiind reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a arătat că acţiunea a rămas fără obiect, cu motivarea că au fost depuse actele necesare efectuării plăţii, urmând ca în cursul anului 2010 să se efectueze plata.
Înalta Curte analizând motivele de recurs, situaţia de fapt dovedită în cauză şi legislaţia aplicabilă reţine următoarele:
Situaţia de fapt
Prin sentinţa nr. 247 din 09 octombrie 2008 Curtea de Apel Craiova a obligat Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să plătească reclamanţilor M.G. şi M.S. actualizarea în raport de indicele de creştere a preţurilor a sumei de 54.917,56 RON, începând cu data de 23 aprilie 2001 şi până la efectuarea plăţii.
Reclamanţii au pretins că pentru neplata reactualizării în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, se impune obligarea pârâţilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere precum şi despăgubiri de 100.000 RON.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 24 „obligaţia executării” alin. „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Legea nr. 9/1998 art. 8 alin. „(1) Compensaţiile acordate cetăţenilor români îndreptăţiţi se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, iar plăţile către persoanele fizice se asigură de către direcţiile generale ale finanţelor publice în raza cărora îşi au domiciliul beneficiarii.
(2) În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcţie de volumul compensaţiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eşalonare a acordării compensaţiilor. În cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situaţia în care se achită în anul următor, direcţiile generale ale finanţelor publice le actualizează în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică înaintea plăţii, faţă de luna decembrie a anului anterior. Eşalonarea plăţilor nu poate depăşi 2 ani consecutivi.”
HG nr. 753/1998 art. 38 alin. „(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranşă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcţionarea Comisiei Centrale şi a comisiilor judeţene şi a mun. Bucureşti pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior.”
HG nr. 286/2004 art. 5 „Compensaţiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei Centrale pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eşalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998”.
Analiza legislaţiei aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte cu rigoare şi sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor şi aplicarea sancţiunii.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorităţi să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Chiar în situaţia în care s-ar aprecia că efectuarea plăţii se poate asimila unei operaţiuni administrative ulterioare, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât legea specială, respectiv art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, art. 38 alin. (6) din HG nr. 753/1998 prevăd modalitatea de reparare a prejudiciului suferit, astfel încât sunt aplicabile prevederile derogatorii cuprinse în legea specială.
În acelaşi timp, Înalta Curte arată că potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 compensaţiile acordate cetăţenilor români îndreptăţiţi se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie.
Ori, în cauză s-a susţinut că nu au fost alocate fonduri bugetare cu această destinaţie, situaţie în care operează motive obiective, care justifică neexecutarea hotărârii.
Reclamanţii nu au făcut dovada că pârâţii au primit suma datorată de la bugetul de stat şi au refuzat să le-o achite.
Trebuie precizat că prin bugetul de stat se alocă anual sume cu această destinaţie, însă atributul construirii bugetului de stat, repartizării sumelor pe diverse capitole bugetare, constituie competenţa exclusivă a legiuitorului, context în care nu se poate reţine existenţa culpei autorităţilor pârâte.
În consecinţă, în raport de motivele enunţate în prezenta decizie, se reţine că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S. şi M.G. împotriva sentinţei nr. 292 din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4671/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4634/2010. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
