ICCJ. Decizia nr. 4690/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4690/2010
Dosar nr. 11620/2/2009
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta P.C.R., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a solicitat obligarea pârâtei de a-i răspunde la cererea de asistenţă fiscală privind deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu achiziţionarea de combustibil pentru autovehicul şi a TVA-ului aferent, în cazul deplasărilor în afara localităţilor, în interes de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 854 din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.C.R., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta P.C.R. a declarat recurs.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, că temeiul de drept al acţiunii este art. 7 C. proc. fisc. şi Ordinul nr. 1338 din 30 septembrie 2008 al Preşedintelui A.N.A.F., vizând acordarea asistenţei fiscale pentru o corectă înregistrare a cheltuielilor deductibile ocazionate de deplasările în interes de serviciu, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001, în consecinţă competenţa de soluţionare a cauzei se determină conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, nu a Tribunalului Bucureşti cum a stabilit prima instanţă.
Recursul este fondat.
Reclamanta P.C.R. a promovat prezenta acţiune în contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei A.N.A.F. să-i răspundă la cererea de asistenţă fiscală privind deductibilitatea cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea combustibilului necesar deplasărilor în interes de serviciu cu automobilul, conform art. 7 C. proc. fisc., ceea ce exclude incidenţa prevederilor Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Este de observat că doamna P.C.A. nu a reclamant că pârâta ar refuza în calitate de depozitar al unor informaţii care să privească activitatea A.N.A.F. sau care rezultă din activitatea desfăşurată de această autoritate publică, să-i furnizeze astfel de date, definite ca informaţii de interes public de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001. În realitate, reclamanta pretinde că pârâta nu i-a rezolvat cererea în sensul exigenţelor art. 7 C. proc. fisc. şi solicită instanţei de contencios administrativ să o oblige să-i acorde asistenţă fiscală în sensul prevederii legale precitate.
Aşa fiind, este exclusă incidenţa prevederilor Legii nr. 544/2001. Acţiunea reclamantei nu este de competenţa Tribunalului, conform art. 22 alin. (2) din actul normativ amintit, în speţă fiind aplicabile normele de competenţă generală în materia contenciosului administrativ: art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având ca reper textele de lege precitate, în condiţiile în care nu se contestă taxe, impozite sau datorii vamale, criteriul de determinare a competenţei materiale este poziţia în sistemul autorităţilor publice a pârâtei. Cum este vorba de o autoritate centrală - A.N.A.F. - rezultă că revine Curţii de Apel Bucureşti ca instanţă de fond în contencios administrativ competenţa de soluţionare a acţiunii promovate de reclamantă, instanţa învestită prin acţiunea introductivă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul reclamantei P.C.R., conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C.R. împotriva sentinţei civile nr. 854 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4689/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4694/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
