ICCJ. Decizia nr. 4701/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4701/2010
Dosar nr. 678/54/2010
Şedinţa de la 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, în soluţionarea cererilor având ca obiect anularea deciziei nr. 1848 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, anularea Ordinului nr. 6409 din 31 august 2009 emis de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi suspendarea deciziei 1898 din 08 septembrie 2009 şi a disjuns cererile sus-menţionate, declinând competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Tribunalului Dolj.
Totodată, prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat şi a admis cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Inovării, Tineretului şi Sportului, dispunând suspendarea acestui ordin până la soluţionarea irevocabilă a cauzei privind anularea actului administrativ respectiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 158 C. proc. civ. a constatat că Tribunalul Dolj este competent să soluţioneze în fond cererile având ca obiect anularea altor acte administrative contestate de reclamant, respectiv a deciziei nr. 1848 din 08 septembrie 2009 şi a ordinului nr. 6409 din 31 august 2009, reţinând rangul Inspectoratului Şcolar Judeţean, ca autoritate publică locală.
Referitor la cererea de suspendare a Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reţinută spre soluţionare, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost eliberat din funcţia de director al Şcolii de Arte şi Meserii.
Analizând sumar conţinutul actelor depuse la dosar, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere aspectele invocate de reclamant, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi reclamantul a fost eliberat din funcţia de director al Şcolii de Arte şi Meserii Craiova prin ordinul atacat, totuşi prin Decizia nr. 2201 din 15 octombrie 2009 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj a fost detaşat în aceeaşi funcţie, până la organizarea unui nou concurs, având deci competenţa profesională pentru ocuparea postului respectiv.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, instanţa de fond a constatat că eventuala executare a actului atacat este de natură să-i provoace reclamantului o pagubă de ordin material, constând în lipsirea acestuia de drepturile salariale ce i se cuvin, în calitate de director.
2. Motivele de recurs înfăţişate de pârâtul-recurent Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În esenţă, pârâtul-recurent a susţinut că în mod neîntemeiat prima instanţă a admis cererea reclamantului intimat şi a reţinut că cele două condiţii prevăzute cumulativ de Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea unui act administrativ sunt îndeplinite, întrucât au fost invocate numai motive ce ţin de fondul cauzei. În plus, în opinia recurentului-pârât, în condiţiile în care nici cerinţa perturbării previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice nu este întrunită şi, de altfel, nici nu a fost motivată, se constată că instanţa de fond şi-a stabilit propriile condiţii de suspendare a unui act administrativ, în afara cadrului legal existent.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, de apărările reclamantului-intimat, dar şi faţă de prevederile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care, la rândul său se bazează pe prezumţiile de autenticitate şi veridicitate.
În considerarea principiilor incidente în materie, al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării actului administrativ constituie, astfel cum constant a reţinut şi Înalta Curte în jurisprudenţa sa, o situaţie de excepţie, putând fi dispusă numai în cazurile şi în ipoteza îndeplinirii cumulative a cerinţelor exprese prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei, instanţa de fond, încuviinţând suspendarea executării Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care reclamantul-intimat L.I. a fost eliberat din funcţia de director la Şcoala de Arte şi Meserii Craiova de pe lângă Penitenciarul Craiova, urmare a acordării calificativului „Nesatisfăcător” pentru anul şcolar 2008-2009 fără însă a indica, în sensul prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
Simpla referire, generică, la aspectele de nelegalitate a actului invocate de reclamant prin acţiunea sa, coroborată cu împrejurarea că reclamantul continuă să ocupe temporar aceeaşi funcţie, până la organizarea concursului, nu satisface, în opinia Înaltei Curţi, exigenţa textului de lege ce conturează conţinutul cazului bine justificat.
Altfel spus, argumentele sumare pe care şi-a fundamentat prima instanţă soluţia nu sunt de natură a demonstra, prima facie, că există indicii temeinice de nelegalitate în privinţa actului administrativ contestat.
Totodată împrejurarea că reclamantul a atacat pe cale judiciară, separată, calificativul acordat ce a atras emiterea ordinului nr. 5407/2009 nu poate reprezenta, în sine, un motiv de nelegalitate al actului contestat.
Aprecierea Înaltei Curţi cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, respectiv a cazului bine justificat, face practic inutilă cercetarea şi cu privire la cea de-a doua condiţie, respectiv paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 lit. ş), în condiţiile în care o astfel de măsură nu se poate dispune decât în cazul existenţei cumulative a celor două condiţii.
Chiar şi aşa, este de arătat că în cauză nici îndeplinirea acestei cerinţe legale nu a fost probată simpla reducere a veniturilor reclamantului în urma pierderii poziţiei de director neputând produce prin ea însăşi o pagubă. Mai mult, în speţă s-a învederat că practic reclamantul continuă să deţină aceeaşi funcţie de conducere, chiar dacă în temeiul unui alt act administrativ, cu caracter temporar.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite, aşadar, recursul de faţă şi va fi modificată încheierea atacată, în considerarea celor menţionate, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 formulată de reclamantul-intimat L.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării ordinului nr. 5407 din 30 martie 2009, formulată de reclamantul L.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4704/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4682/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
