ICCJ. Decizia nr. 4704/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4704/2010
Dosar nr. 3435/1/2010
Şedinţa de la 2 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de C.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 71/F-CONT din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat, a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamantul C.D.M. privind anularea ordinului din 31 martie 1998 de trecere în rezervă, pentru considerente de ordin procedural prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă recurentul a cunoscut măsura trecerii sale în rezervă, cât şi temeiurile acesteia încă din anul 1997 când a avut loc Consiliul de Judecată şi a fost emis ordinul menţionat, ordin ce a produs modificări esenţiale în raporturile sale de serviciu, dar nu a solicitat – la acea vreme – comunicarea actului.
S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că atitudinea pasivă a reclamantului-recurent a rezultat şi din adresa de răspuns din 11 mai 2001 emisă de Ministerul Interne – U.M. Bucureşti prin care i se readuc la cunoştinţă petentului motivele trecerii sale în rezervă, astfel că acesta nu poate susţine că nu a avut cunoştinţă de conţinutul actului atacat, anterior datei de 11 decembrie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare reclamantul C.D.M., fiind invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul a criticat Decizia instanţei de recurs, întrucât atât instanţa de recurs, cât şi instanţa de fond nu a sesizat faptul că în dosar se afla un memoriu adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor din cuprinsul căruia reiese faptul că a solicitat anularea ordinului, iar acest memoriu întruneşte toate trăsăturile recursului ierarhic şi/sau graţios.
O a doua eroare materială, constă, în opinia contestatorului, în faptul că , în mod greşit instanţa de recurs a considerat ca fiind necesară procedura prealabilă în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, reprezentând prejudiciul moral cauzat, invocând în acest sens Decizia nr. 4260 din 29 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia în cazul cererii de acordare de despăgubiri nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele contestaţiei în anulare formulate în raport cu Decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Noţiunea de „greşeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greşelile materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
Înalta Curte constată că în cauza de faţă, contestatorul nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică modul în care instanţa a dezlegat problema lipsei procedurii plângerii prealabile.
Verificarea unei greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru că nu s-a urmărit astfel, să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Ori, susţinând că instanţa de recurs nu a apreciat memoriul adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor ca fiind un recurs graţios, contestatorul invocă aspecte care ţin de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs a înţeles să exercite controlul hotărârii recurate.
Verificând motivele indicate de contestator, Înalta Curte constată că toate vizează presupuse greşeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c. România), ceea ce nu este cazul în speţă.
În baza art. 320 C. proc. civ., văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.D.M. împotriva deciziei nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4667/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4701/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
