ICCJ. Decizia nr. 4848/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4848/2010
Dosar nr. 26/46/2010
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 52/F/ Cont din 10 martie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC O. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.V.; a anulat refuzul comunicat prin actul din 24 decembrie 2009 şi a obligat pe pârâtă să elibereze reclamantei certificat de amânare de la plata în vamă a T.V.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2010, reclamanta SC O. SA Rm. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., pentru a se dispune revocarea în totalitate a soluţiei comunicate prin adresa din 24 decembrie 2009, iar pe fond acordarea certificatului de amânare la plata taxei pe valoarea adăugată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, apreciind că îndeplineşte condiţiile impuse de art. 2 din Ordinul nr. 500/2007 şi art. 1252din C. fisc., iar pârâta a refuzat solicitarea, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele de la lit. c) din art. 2, referitoare la cuantumul importurilor din anul calendaristic precedent, considerând că acesta este reprezentat de anul 2009.
S-a reţinut faptul că solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă pentru un singur considerent, aşa cum rezultă acesta din adresa prin care s-a făcut comunicarea soluţiei (fila 3), arătându-se că cerinţa prevăzută de art. 2 lit. c) a ordinului nu este îndeplinită, întrucât în anul calendaristic precedent valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A. a fost numai de 128.004.598 lei, inferioară limitei prevăzute de text.
Pentru aceasta instanţa a mai reţinut că divergenţa de interpretare la care au trimis părţile este determinată de sintagma „anul calendaristic precedent". Astfel, în timp ce reclamanta a susţinut că această calificare trebuie să o primească anul 2008, întrucât, deşi emiterea certificatului s-a solicitat pentru perioada 01 ianuarie 2010-31 decembrie 2012, cererea a fost formulată la 04 decembrie 2009, pârâta a apreciat că anul calendaristic precedent este anul 2009, pentru care la 08 decembrie 2009 valoarea importurilor era de 128.004.598 lei, iar la finalul anului, aşa cum rezultă din răspunsul la plângerea prealabilă, aceasta era de 134.292.641 lei.
Instanţa de fond a apreciat că, având în vedere că cererea reclamantei a fost soluţionată la 17 decembrie 2009, că ceea ce s-a atacat prin acţiunea formulată de către reclamantă este răspunsul emis la această dată şi din care rezultă că pârâta a avut în vedere, în determinarea valorii importurilor, perioada 01 ianuarie - 17 decembrie 2009, dat fiind că prin an calendaristic se înţelege întotdeauna perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a fiecărui an şi raportat la datele formulării şi soluţionării cererii, anul calendaristic precedent nu putea fi decât anul 2008, textul nefăcând nicio referire şi nicio condiţionare în raport de perioada pentru care se cere facilitatea fiscală.
S-a mai apreciat că este neîndoielnic faptul că anul calendaristic precedent este cel anterior momentului formulării cererii, respectiv anul 2008, pentru cererea formulată la 04 decembrie 2009, or, cum în cauză, în anul 2008, valoarea cumulată a importurilor reclamantei pentru care se datora T.V.A., importuri din statele şi teritoriile la care se referă art. 1252 din C. fisc., era de peste 200.000.000 lei şi, oricum, peste pragul impus pentru obţinerea facilităţii, rezultă că refuzul pârâtei este nelegal.
Faţă de faptul că în faţa instanţei apărarea pârâtei s-a făcut şi sub un alt aspect şi anume acela că reclamanta nu îndeplinea nici cerinţa la care se referă art. 2 lit. a), respectiv inexistenţa unor „obligaţii bugetare restante reprezentând impozite, taxe, contribuţii, inclusiv contribuţiile individuale ale salariaţilor şi orice alte venituri bugetare", instanţa a reţinut că ea nu a fost avută în vedere la emiterea actului administrativ fiscal ce se atacă în prezenta cauză şi în concluzie nu poate justifica o altă statuare decât cea de mai sus.
Având în vedere că, la data formulării cererii de către reclamantă, autorităţile fiscale au eliberat acesteia un certificat de atestare fiscală din care rezultau obligaţii bugetare zero, situaţie ce se menţinea şi la 22 decembrie 2009, este evident că la momentul soluţionării cererii de liberare a certificatuluireclamantei nu-i putea fi opusă decizia pentru regularizarea situaţiei obligaţiilor suplimentare stabilite de controlul vamal, decizie emisă la 09 decembrie 2009 şi primită de un reprezentant al reclamantei cu menţiunea că există obiecţiuni ce vor fi depuse în termen legal, decizie ce statuează existenţa unor accesorii fiscale de 52.532 lei.
Pentru toate aceste considerente instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată şi a admis-o, anulând refuzul comunicat la 24 decembrie 2004 şi obligând pârâta să elibereze reclamantei certificatul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru A.N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii şi interpretarea greşită a sintagmei „an calendaristic precedent”.
Aceasta deoarece cererea reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată a fost în mod corect respinsă prin Decizia nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 pe considerentul că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007. În cazul reclamantei-intimate valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A. în anul calendaristic precedent, efectuate din statele şi teritoriile terţe aşa cum sunt definite la art. 1252 din Legea nr. 571/2003 este de 128.004.598 lei inferioară limitei prevăzute de lege de 150.000.000 lei stabilită de Ordinul nr. 500/2007.
Se arată că instanţa de fond a interpretat greşit sintagma „an calendaristic anterior” ca fiind anul 2008, fără a ţine cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009 şi de faptul că evaluarea importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, deci pe o perioadă precedentă de 365 de zile reprezentând o valoare de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei.
În consecinţă se apreciază că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond a considerat că „anul calendaristic precedent nu putea fi decât anul 2008”.
Un al doilea aspect interpretat greşit de instanţa de fond îl reprezintă aprecierea în sensul că societatea reclamantă nu ar avea debite restante la data depunerii cererii privind eliberarea certificatului de amânare de plată în vamă a T.V.A. cu prioritate de valabilitate 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2012. Aceasta deoarece societatea reclamantă deşi a achitat debitul principal figura în continuare în evidenţele autorităţii vamal cu un debit restant în cuantum de 52.532 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A. şi penalităţi de întârziere determinate prin Decizia nr. 42525 din 9 decembrie 2009 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Se arată că Decizia nr. 6856/ TH din 17 decembrie 2009 este legală fiind respinsă corect cererea reclamantei pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a T.V.A. şi pe cale de consecinţă se solicită admiterea recursului modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare şi a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar copia certificatului din 4 august 2010 şi copia Ordinului nr. 500 din 3 aprilie 2007 - filele 93-95 dosar recurs.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa recurată prin care s-a admis acţiunea reclamantei şi a fost anulat refuzul comunicat prin actul din 24 decembrie 2009 şi a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei certificat de amânare de la plata în vamă este nelegală şi netemeinică fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Aceasta deoarece reclamanta-intimată nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 din Ordinul nr. 500/2007 cu completările şi modificările ulterioare, în special nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007, iar instanţa de fond a interpretat greşit în ceea ce priveşte perioada sintagma „an calendaristic precedent”.
În mod legal prin Decizia nr. 66856/ TH din 17 decembrie 2009 a fost respinsă cererea reclamantei-intimate pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a T.V.A. pe motiv că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500 din 3 aprilie 2007, în sensul că valoarea cumulată a importurilor pentru care s-a datorat T.V.A., în anul calendaristic precedent, efectuate din statele şi teritoriile terţe aşa cum sunt definite de art. 1252din Legea nr. 571/2003 a fost de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 prevăzute de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007.
Instanţa de fond a interpretat greşit sintagma „anul calendaristic precedent ca fiind anul 2008, fără a ţine cont de data depunerii cererii - 9 decembrie 2009, de perioada de valabilitate solicitată şi de dispoziţiile art. 2 lit. c) şi d) din Ordinul nr. 500/2007 astfel cum au fost modificate de pct. 2 al art. 4 din Ordinul nr. 3424 din 20 noiembrie 2008. Astfel anul calendaristic precedent nu poate fi decât anul calendaristic înaintea depunerii cererii pentru eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată.
Ţinând cont că data depunerii cererii este 9 decembrie 2009 Curtea apreciază că recurenta a dat o interpretare corectă a sintagmei „an calendaristic precedent”, iar evaluarea importurilor s-a efectuat pe perioada 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, deci pe o perioadă precedentă de 365 zile, perioadă pentru care a rezultat o valoare de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei stabilită de art. 2 lit. c) din Ordinul nr.500/2007. Pe cale de consecinţă Curtea apreciază că soluţia respingerii de către autoritatea vamală a cererii de eliberare a certificatului de amânare de la plată în vamă a taxei pe valorarea adoptată este legală şi temeinică, soluţia instanţei de fond, bazată pe o interpretare greşită fiind nelegală.
Un argument în plus privind corecta interpretare dată de autoritatea vamală este eliberarea, ulterior pronunţării sentinţei atacate a certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată din 4 august 2010 valabil la data de 31 iulie 2011 inclusiv - fila 69 dosar recurs.
Curtea apreciază ca inutilă verificarea celui de-al doilea aspect de nelegalitate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordinul nr. 500/2007 în cauză condiţiile fiind necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ, iar reclamanta-intimată nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 500/2007 deoarece pentru perioada evaluată corect de autoritatea vamală 9 decembrie 2008 - 9 decembrie 2009, anterioară depunerii cererii din 9 decembrie 2009, valoarea importurilor fiind de 128.004.598 lei inferioară limitei de 150.000.000 lei stabilită prin Ordinul nr. 500/2007.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru A.N.V., împotriva sentinţei nr. 52/F/ Cont din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4847/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4849/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
