ICCJ. Decizia nr. 4946/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4946/2010
Dosar nr. 564/42/2010
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 564/42/2010, reclamanţii P.M. şi C.M. în calitate de moştenitori ai membrilor fondatori al Societăţii Agricole Inoteşti, au solicitat în principal suspendarea executării în parte a H.G. nr. 1604/2009 prin care bunuri ale Societăţii Agricole Inoteşti, au fost trecute la domeniul public al Comunei Colceag, fapt materializat prin emiterea H.G. de completare şi modificare a H.G. nr. 1359/2001 publicată în M. Of. al României nr. 17 bis din 11 ianuarie 2010.
S-a arătat că se solicită suspendarea executării poziţiilor de la pct. 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 129 şi 130, din anexa 41 a H.G. nr. 1359/2001, poziţiile introduse prin H.G. nr. 1604/2009.
S-a precizat că în mod greşit s-au trecut toate bunurile cuprinse în anexele menţionate, în domeniul public, pentru că sunt proprietate privată şi pentru că nu s-a făcut dovada că sunt de utilitate publică, mai mult au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998, art. 7 alin. (c) şi ale art. 44, alin. (2) şi (3) din Constituţia României.
S-a arătat că H.G. trebuie suspendată parţial pentru a preîntâmpina demolarea tuturor imobilelor ce au aparţinut Societăţii Agricole Inoteşti, bunuri ce au fost trecute în domeniul public al comunei Colceag prin Hotărârea Consiliului Local nr. 16/2009.
b. Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea din 12 august 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare parţială a executării H.G. .nr. 1604/2009, de completare şi modificare a H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, comuna Colceag, formulată de reclamanţii P.M., şi C.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
c. Motivarea primei instanţe
Judecătorul fondului a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada celor două condiţii prevăzute expres şi imperativ de lege, în sensul că nu s-a probat că este întrunită condiţia cazului bine justificat şi nici că s-ar produce o pagubă iminentă prin această măsură.
Potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Curtea a reţinut că prin H.G. nr. 1604/2009 publicată în M. Of. al României nr. 17 bis din 11 ianuarie 2010, care completează H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, s-au făcut completări la „Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Colceag".
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Curtea de apel a apreciat că H.G. a fost emisă în baza dispoziţiilor legale, iar împrejurările invocate de reclamanţi, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii deciziei actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.
î n ceea ce priveşte paguba iminentă, Curtea a constatat că susţinerile reclamanţilor privind afectarea drepturilor lor de proprietate prin intrarea în vigoare a H.G., nu au fost dovedite, mai mult în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a menţionat că „distrugerea unor construcţii se făcea şi înainte de apariţia şi publicarea H.G. nr. 1604/2009 publicată în M.O. nr. 17 bis din data de 11 ianuarie 2010, faptă recunoscută şi de primarul în exerciţiu prin declaraţia dată.
2. Instanţa de recurs
a. Motivele de recurs
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii P.M. şi C.M.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea de guvern a cărei suspendare se cere este nelegală, fiind adoptată cu încălcarea Legii nr. 18/1991 şi nr. 36/1991.
În ceea ce priveşte paguba iminentă recurenţii au susţinut că,m din probele administrate, reiese că se efectuează dezmembrări ale patrimoniului fostului C.A.P. Inoteşti, că s-a cerut intrarea societăţii în stare de insolvenţă, pentru că bunurile acesteia au fost declarate ca aparţinând domeniului public.
b. Întâmpinarea formulată
Guvernul României a formulat Întâmpinare, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi paguba eminentă.
c. Examinarea motivelor de recurs
Din examinarea motivelor de recurs, a legislaţiei aplicabile şi a acţiunii, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Reclamanţii au solicitat suspendarea în parte a executării H.G. nr. 1604/2009, prin care se atestă apartenenţa la domeniul public al comunei Colceag a unor bunuri care se pretinde că ar fi proprietatea privată a unei societăţi agricole.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 14. Suspendarea executării actului (1) - În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Art. 2 alin. (1), lit. ş ) - pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
Art. 2 alin. (1) lit. t) - cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ .
Analiza legislaţiei aplicabile în materia suspendării actelor administrative relevă că pentru ca instanţa să dispună suspendarea executării actului administrativ este necesar a se fi îndeplinit procedura prealabilă, să existe un caz bine justificat şi prin aceasta să se prevină producerea unei pagube iminente, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Din modul de redactare a textului rezultă că măsura suspendării are caracter de excepţie şi cel ce o pretinde trebuie să dovedească efectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.
Existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială serioasă şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului.
În speţa de faţă, cercetarea sumară a hotărârii de guvern, fără a se prejudec fondul nu relevă elemente aparente şi evidente legate de starea de fapt şi de drept care se creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
Înalta Curte precizează că, în cadrul procedurii de suspendare a executării actului, instanţa nu procedează la verificarea efectivă a legalităţii actului, această chestiune urmând a fi rezolvată de instanţa sesizată cu judecata fondului.
De asemenea, nu s-a probat că executarea actului ar fi de natură a crea pagube dificil de recuperat.
Bunurile fiind apreciate ca proprietate publică acestea se bucură de o ocrotire specială din partea statului, astfel că nu există riscul pieirii acestora.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate, că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.M., C.M., D.M., Societatea Agricolă Inoteşti prin reprezentant legal D.M. şi N.V.D., împotriva Încheierii din 12 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4942/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4950/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
